Ce bine ca a facut Dumnezeu pamintul rotund...ca daca era ca o placinta , sint zile cind m-as duce ...si m-as tot duce pina cind as pasi afara de pe suprafata placintei... Dar asa...ma duc si ma tot duc si ...eventual ajung iara de unde am plecat. Asa o risipa de energie tocmai in criza asta prin care trecem...
Plus ca gravitatia nu ma lasa nici sa plutesc pe deasupra...Cine a zis ca e bine sa fi "cu picioarele pe pamint"? Ala precis n-a umblat cu incaltarile mele...
Daca n-am avea o speranta...oare ce ne-am face? Dar avem una...Maranatha!
3 comments:
...ca de obicei pragmatica si simpatica in acelasi timp...
Carmen...mi-amintesc cum ne-am despartit in Bucuresti. Interesanta este viata...cu unii traiesti o viata si n-ai prea multe sa le spui la despartire; cu altiii te vezi odata si nu te-ai mai despartii pentru eternitate!!!
....mutumesc sora scumpa , Domnul ti-a dat multa pricepere sa spui in doua vorbe ce altii nu reusesc nici in o mie...vorbe calde ce sunt balsam si mangaiere...madularele Trupului totdeauna o sa se simta bine impreuna pentru ca au aceasi Calauzire si se copleteaza reciproc...
..cu placesre imi amintesc si eu de clipele ce le-am petrecut impreuna si care au fost un dar din parte Fratelui nostru mai mare care in mila Sa a facut posibil ca desi la ŢcapatulŢ lumii una de alta ne-am putut vedea si avea o minunata partasie...
Post a Comment