NOSTALGIA DUPA O BISERICA IDEALA...

     Am ramas restanta de la predicile ascultate la San Ramon de duminica trecuta. Si versiunea mea a ceea ce s-a spus acolo e mult mai scurta si lipsita de farmecul pe care momentul si talentul vorbitorului creasera in acea seara- toate sub calauzirea unui duh care nu era al nostru...ci trimis de sus.

     Dupa ce Pastorul John ne-a facut sa intelegem cine sintem si cine ar trebui sa fim ca membrii intr-o biserica, ca madulare ale aceluiasi trup…a urmat fratele Daniel Branzei. Era impresionat de felul cum Dumnezeu lucrase prin predica fratelui John si dornic sa ramina la acelasi subiect atit de necesar in zilele noastre. Se multumise ascultind predica dinainte si nu vroia cu nici un chip sa schimbe ambianta si starea de bine creata. A avut un foarte scurt mesaj...dar plin de simtire si mult inteles. Bineinteles ca ...ca sa simti si ca sa intelegi... e nevoie de ceva efort si din partea audientei; dar cred ca cei prezenti au avut din plin din amindoua .

      In special noi romanii care am emigrat din Romania din diferite biserici, diferite parti ale tarii, fiecare sintem cu obiceiurile din partile de unde am venit…si fiecare cu impresia ca felul lui de a fi, de a intelege, de a se purta - este SINGURUL si UNICUL si CEL MAI…ideal. Fiecare avem o idee cam cum trebuie sa fie o Biserica Ideala…una exact dupa gustul nostru. Dar…cumva pare ca nici o biserica, nici un grup de frati si nici o partasie nu ne satisface pe deplin. Noi sintem …deasupra celorlalti…mai buni ca ei…mai pocaiti…sintem prea buni pentru biserica sau grupul din care facem parte.

     Si am ris putin ca sa nu plingem de realitatea ilustrata atit de real prin cuvintele fratelui Daniel. S-au perindat cu maiestrie ilustratii si amintiri si povesti…cu fratele Branzei Vasile si fratele Richard Wurbrant . Una dintre povesti mi s-a parut absolut superba. Spunea fratele Branzei ca la un moment dat avea un program cu vreo 250 de intrebari – un chestionar pe care fiecare membru al bisericii ar fi trebuit sa-l ia ca sa afle care sint darurile spirituale pe care le are. Ca toti avem cel putin un dar spiritual- cadou de la Mintuitorul nostru atunci cind devenim copiii Lui. Tatal dumnealui a incercat sa-i explice ca se osteneste de pomana cu treaba respectiva dar fratele Daniel a insistat sa-l continue. N-a iesit nimic din toate eforturile lui dar…i-a ramas in minte de atunci ilustratia tatalui sau si ea veche de cind lumea si pamintul si...biserica...si auzita de la altii despre cum arata in REALITATE o biserica.

     Gata sa auziti povestea? Este foarte , foarte …potrivita. Zicea ca Biserica este ca un fel de car din ala care-l cara boii - numai ca forta boilor este lipsa si carul este tras si impins de citiva din membrii bisericii si acestia se straduiesc , se poticnesc, icnesc de greu ce le este sa mute carul si  sa-l impinga pe un deal in sus. Dar majoritatea membrilor bisericii nu sint ocupati cu asta. Si ne-a intrebat…

-Unde credeti ca sint majoritatea membrilor din biserica?

Am onoarea sa raportez ca am fost printre cei care au raspuns corect la intrebare…

-Sint in car!!!...Am zis noi…Si raspunsul a fost corect…Unii dintre membrii bisericilor noastre asteapta sa fie dusi, carati, impinsi si trasi si amuzati si hraniti si adapati de restul…de comitet, pastor…oricine…cineva sa se ocupe in permanenta de ei...si daca nu altceva  atunci sa le faca vint cu un evantai ca sa se simta ei bine. Asta zicea el este radiografia unei biserici reale. Ceea ce este si mai grav…este ca sint cite unii care stau pe de-o parte si de alta si …baga si bete in roatele carului ca sa nu poata avansa.

     Ce ziceti de ilustratia asta? Suficient de reala? Au urmat alte ilustratii la fel de reale, la fel de exacte. Biserica nu este o cladire facuta din bolovani - din pietre. Adevarata Biserica este construita din pietre vii…

    Apoi pe dinaintea ochilor ne-au trecut citeva biserici specifice cu problemele lor. Am fost intrebati si rugati sa alegem din care biserica vrem sa facem parte...

-Galatenii- cu legea lui  Moise.

-Corintenii- traiau in pacat…unul urit…

-Colosenii- se inchinau la ingeri- spiritism

-Tesalonic cu apucturile lor…Avem nostalgia dupa Biserica ideala care nu a existat niciodata…o stare periculoasa care ne face sa ne simtim mai inalti si mai corecti si mai buni ca ceilalti din jurul nostru- cochetind cu pacatul autocompatimirii prin manifestarea orgoliului si al mindriei.

Am mai aflat ca in biserica sint patru feluri de oameni:

-Cei care participa si prin care se intimpla lucruri in biserica

-Cei care aud ca s-a intimplat ceva…si discuta despre cele intimplate  

-Cei care se impotrivesc la orice se intimpla-

-Si cei care se bucura si se alatura sa-si dea aportul la lucrarea care se face. Ramine sa alegem unde ne aflam…

     Pacat ca n-ati fost prezenti…fratii din San Ramon au fost niste gazde placute…Le doresc ani plini de binecuvintari si o partasie sfinta chiar aici pe pamint unde nu exista inca o Biserica ideala…perfecta; cindva insa…in slava Sa…vom deveni cu totii Biserica ideala, cind El ne va curati si ne va imbraca in slava…