Nu demult pastorul nostru incercind sa ne incurajeze intr-o anume situatie, ne-a povestit despre unul dintre nepotii lui ( baiatul unui frate) care a luat-o razna si nici unul din cei apropiati (familie si prieteni) n-au putut sa il determine sa faca nimic mai mult decit sa se roage pentru el, ca oridecite ori incercau sa vorbeasca cu el prapastia dintre ei se adincea si mai mult. Dar ce n-au reusit ei…au reusit altii straini. Cumva tinarul respectiv a recunoscut glasul Domnului vorbindu-i doar atunci cind a vorbit cu vocea unor straini. Si am bagat amanuntul asta la cap…ca merita retinut.
Se intimpla adesea cind de pilda intr-o familie, intr-o biserica, intr-un grup oarecare, glasul Domnului este ignorat pentruca sintem prea obisnuiti cu vocea prin care ne vorbeste. De cite ori ai ascultat o predica si ai simtit ca ceea ce se spune este direct adresat inimii tale; dar in loc sa accepti ca Dumnezeu iti atrage atentia asupra vreunui lucru ai zis…”sigur…precis stie predicatorul ce problema am si mie imi vorbeste…si inca in fata atitor oameni…precis doar ca sa ma faca de ris…” Si in loc sa primesti mesajul de dragoste a Lui Dumnezeu, mesaj de avertizare si de chemare la pocainta, te superi pe pastor, pe Biblie…pe oricine care ti-ar aminti ca ai o problema la care trebuie sa lucrezi…
Ieri la San Ramon primul care a vorbit a fost un pastor american. Pastorul John…asta este tot ce stiu despre el. El este pastorul Bisericii Americane pe proprietatea careia functioneaza grupul baptist roman din San Ramon. Predica lui de ieri a fost insa…exact ceea ce aveam nevoie sa auzim…dar nu numai noi cei care ne-am nimerit sa fim acolo…ci si multi altii; as fi vrut de pilda sa il auda cei care scriu si citesc pe bloguri si cei care se framinta prin biserici pe-aici , pe-acolo …pe dincolo…si cam peste tot unde sint probleme. Probleme care au crescut in ultimul timp si au luat dimensiunea si amploarea unor tsunami evanghelice.
Spunea Pastor John ca una din disciplinele spirituale cele mai ignorate este…ascultarea. Toti vorbim…tot timpul…la timp si nelatimp…dar nimeni nu vrea sa asculte. Sint multe texte care ne spun sa tacem…sa stam si sa ascultam ce are sa ne spuna Domnul. Dar noi ne dam cu parerea…si cum fiecare are o alta parere, si cum nu ascultam de parerea Domnului, nu ajungem la nici un rezultat…nu ne putem uni in gindire si cu atit mai putin in actiune.
Spunea de o anume Maggy…fata unui Dr din Egipt, care a scris ceva foarte adinc…
“Linisteste-ti trupul ( fa tacere in trupul tau) ca sa auzi cuvintele.
Fa tacere in cuvintele tale ca sa iti auzi gindurile.
Fa tacere in ginduri ca sa-ti auzi inima.
Linistste-ti inima ca sa iti auzi sufletul (spiritul-duhul).
Si linisteste-ti sufletul ca sa vorbeasca Duhul Sfint “ Si doar cind sintem linistiti…atunci poate sa ne vorbeasc Duhul Sfint.
De ce ar trebui sa tacem mai mult? Pentruca avem…”spiritual bad breath” ( ne miroase gura urit- in sens spiritual) cind vorbim si facem ca lumea sa o ia la fuga. Iar cei carora le miroase gura ( spiritual vorbind) aduc in biserica: divizii, distrugere, vorbiri de rau, birfe…tot lucruri moarte- nimic care sa promoveze viata spirituala.
Din contra, cind prin cineva vorbeste Duhul Sfint, vorbirea respectiva promoveaza viata, crestere…si se cucereste teren spiritual. Iar daca biserica nu creste- stagneaza, se ofileste…este pentruca noi ne promovam propria noastra agenda…si nicidecum Voia Aceluia care ne-a trimis.
De ce avem o respiratie acra si rau mirositoare ( din punct de vedere spiritual)? Pentruca sintem falsi si nu ne-am regretat pacatele si nu avem o stare de umilinta . Sistemul nostru digestiv nu lucreaza bine…din cauza multor lucruri rele pe care le adapostim in noi…si cind cascam gura iasa mirosurile de acolo… Drept sa va spun…a fost o lectie faina de igiena spirituala. Si omul se uita peste noi toti si n-am putut nici care sa zicem ca ne stie si de aia ne vorbeste asa. Am putut doar sa ne cercetam fiecare pe noi insine si sa tinem mina la gura si la nas si sa tragem un damf sa vedem cum ne este respiratia…( tot despre lucrurile spirituale vorbind).
Ca sa ne scapam de situatie, ca si profetul altadata avem nevoie de un carbune aprins care sa ne atinga buzele. Chiar daca spunem adevarul. El trebuie spus cu bunatate, spunea pastorul John.
Concluzionind aceasta predica Pastorul Jonh spunea ca Bisericile noastre au nevoie de unitate, si ca unitatea nu se poate obtine altfel decit daca tacem, lasam Duhul Lui sa ne vorbeasca si asta ne va face sa avem dulceata si bunavointa in voce , vom avea scopuri comune si ne vom putea apropia unii de altii- ca n-o sa mai fugim unii de mirosul rau al altora…
Cu siguranta ca un pastor roman ar fi insultat intreaga audienta cu aceasta predica…dar ceea ce a trebuit sa auzim am auzit …ca Domnul are planurile Lui si ele sint totdeauna bune pentru noi. Am sa incerc sa-mi adun gindurile sa va scriu mai tirziu si despre predica fratelui Daniel Branzei…sper sa reusesc.
No comments:
Post a Comment