Scrie Virginia Brasov...O POEZIE PENTRU NOI, CEI CARE AM RAMAS IN URMA ,NU PENTRU FRATELE POMPILIU CARE A FOST PROMOVAT IN GLORIE. CHIAR DE PE PERON A PRIMIT REAL IN MANA CETATENIA CERULUI!
Aici in vale este locul unde cresc
de Benoni Catana
Desi viata mi-a ajuns o grea povara,
Dureri si valuri multe-n ea se gramadesc,
Eu stiu ca pana vine Domnul nostru iara,
Aici in vale este locul unde cresc.
Daca-ar fi fost sa stau pe munti si nu in vale,
Sa nu fi cunoscut al patimii suvoi,
N-as fi stiut in veci ce-nseamna osanale,
Si harul care ma salveaza din nevoi.
Am multe de-nvatat pana voi fi ca El,
Ca El sa iert, sa uit, sa rabd si sa iubesc…
Ma urc ades pe munti, sa fiu mai langa cer,
Dar tot in vale este locul unde cresc…
Eu nu-nteleg de ce viata-i o povara,
Dar stiu un singur lucru care-mi da puteri:
Ca Insusi Domnul meu din ceruri se coboara
Aici in valea intesata de dureri.
A coborat candva sa moara pentru mine,
Si-a biruit incumetarea celui rau,
Si cand Il chem, la orice ora, iarasi vine,
Sa ma aline cand mi-e tare greu.
O, iarta-ma, Isuse, ca ma plang de viata,
Ca n-am crescut prea mult, si uneori slabesc!
Adu-mi aminte-n fiecare dimineata
Ca jos in vale este locul unde cresc…
Si-ndreapta-mi ochii catre cei de langa mine
Sa vad ca nu sunt singur sfasiat de chin,
Si-n suferinta lor sa li Te duc pe Tine,
Sa vada zorii mantuirii care vin.
Iti multumesc pentru aceste vai amare!
Eu stiu un lucru doar, si nu ma indoiesc:
Ca pot privi spre munti pentru eliberare,
Din locul meu de-aici, din valea unde cresc…
No comments:
Post a Comment