02 August 2011

SA-I VAD FATA...

cherie said...
Nu stiu dece dar eu nu mi-am dorit niciodata sa vad fata Domnului, Eu am inteles ca Dumnezeu nu are nici o fata care sa poata fi "vazuta" ci doar inteleasa....
Pentru a fi pe intelesul oamenilor, si-a ales un fiu, De la el, doar bunatatea este fata lui Dumnezeu si asta este tot ceea ce se poate "vedea".
.... Zic eu, de colo !....
Dar imi place ce ai scris.
02 August, 2011 02:32
.............................................................................................
     Am povestit ieri despre nepotica colegei mele si cum il cauta pe “daddy” al ei – si am facut comparatie cu modul cum ar trebui sa cautam noi fata Domnului. Cherie, mi-a lasat un comment (mai sus) care m-a pus iara pe …ginduri. Apreciez sinceritatea lui Cherie…si trebuie sa fiu de accord cu ea ca nici eu nu m-am omorit niciodata de gindul ca doresc sa vad fata Domnului. Motivele insa pot fi multe si diferite.
     Mentionez ca n-am pregatirea necesara sa discut despre acest subiect cit ar merita, dar impartasesc cu voi gindurile care le am. In primul rind m-am dus cu gindul cu ani in urma…sa-mi amintesc despre o fata pe care am dorit s-o vad. Va aduceti aminte de primii fiori de dragoste? De setea nepotolita sa fi in preajma celui sau celei iubite? Si nu numai…Cind buna era plecata la varul meu Flavius la Radna…abia asteptam s-o vad. Cind parintii mei au fost dusi intr-o vacanta fara mine…si tusi Jenny nu stia cum sa-mi pieptene parul…oh…cum am mai asteptat sa vad fata mamei…
     Orice relatie trebuie sa aiba doua strazi, sa circule in ambele directii. Nu exista relatie atunci cind dragostea exista doar de o singura parte. Dumnezeu si-a aratat dragostea suprema fata de noi…si noi nici nu ne gindim ca am vrea sa-I vedem fata…
     Acuma exista motive pentru care nu ai vrea sa vezi fata cuiva. Cind am gresit, am spus o vorba rea despre cineva…cu siguranta ca n-am nici o inclinatie sau dorinta sa dau ochii cu aceea persoana.
     Dar adevarul este in cea mai mare masura asa cum zice Cherie…si n-are rost sa spunem minciuni. Nu ne prea pasa de fata Domnului, nu dorim s-o vedem…nu ne este dor sa Il privim in ochi. Si raspunsul la intrebarea …”de ce?” trebuie sa-l cautam in noi- in fiecare din noi…ca in mod sigur avem raspunsul pe undeva.
     As mai adauga un lucru de care mi-am amintit…de faptul ca Moise pe Sinai , in prezenta Domnului a primit o stralucire a fetei lui insasi pe care , odata coborit de pe munte, copiii lui Israel nu au putut sa o suporte…si i-au pus lui Moise o naframa pe fata. Banuiesc eu ca in prezenta Lui, ne schimbam…ne transformam; ca atributele Lui sfinte se transfera pe lucrurile, fiintele din preajma Lui…
     In starea de pacatos nu poate nimeni sa-I vada fata. Moise ar fi murit. Dumnezeu nu poate sta in acelasi loc cu pacatul- motiv pentru care odata pacatul intrat in Gradina Edenului, partasia omului cu Dumnezeu si umblarea si plimbarea lui cu El, s-a sfirsit. Doar prin spalarea in single Mintuitorului putem sa avem intrare in prezenta Lui- si chiar si asa doar intr-un trup nou…nemuritor.
     Deocamdata Cherie…nu sint departe de tine in dorinta mea de a vedea fata Domnului…dar imi doresc sa devin ca si Pinky din povestea de mai jos…si sa zimbesc fericita cind este pe aproape si sa lacrimez orideciteori cred ca L-am pierdut din vedere…

3 comments:

cherie said...

Sunt toata numai un zambet !
Te imbratisez cu drag.

Rodica Botan said...

:) Si eu...si eu...

elena marin-alexe said...

sa zimbesc fericita cind este pe aproape si sa lacrimez orideciteori cred ca L-am pierdut din vedere…
Asa simt si eu fericirea de a sti ca El este in preajma mea...