Ceva despre rugaciune...

     Avem o serie de duminici in care invatam despre rugaciune. Ai crede ca subiectul este destul de limitat- dar sint atitea intrebari care se pot pune acestui subiect. Zicea pastorul meu astazi ca rugaciunea este respiratia credinciosului. Mi-a trecut prin minte ca unora dintre noi ne mai si miroase gura citeodata. Motivele sint diverse. Dar daca din punct de vedere fizic motivele sint diverse si au de-a face cu digestia si implicit cu ce punem in gura...sau cu igiena noastra personala...oare ce  am putea spune de persoana noastra spirituala care are o respiratie ...neplacuta? Care-i pricina. Trebuie sa-i spun si pastorului ce mi-a trecut prin cap...sa vad ce raspuns imi da.
     Dar sa trec la lucrurile interesante pe care le-a spus. Sint multe amanunte pe care le cunoastem. Rugaciunea este imperativa- necesara fiecarui credincios care vrea sa aiba o relatie personala cu Dumnezeu. Este una sa stim despre cineva...ca am citit in carti sau un articol sau l-am citit sau am vazut un interviu pe o pelicula - si cu totul altceva este cind  cunoastem in persoana pe acel Cineva. Biblia spune sa ne "rugam neincetat" ( 1Tesaloniceni 5:17).

     Unde sa ne rugam? 1 Timotei 2:8 spune sa ne rugam in "orice loc". Avem instructiuni divine la acest subiect in Matei 7:7 si 8. "Cereti, si vi se va da; cautati so veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci or si cine cere, capata; cine cauta, gaseste; si cine bate, i se deschide." Tot Cuvintul Lui Dumnezeu ne spune ca nu avem pemtruca nu cerem sau cerem cu gind sa risipim...
     Ce mi s-a parut mie nou...desi era ceva ce stiam de multa vreme- dar de data asta a rezonat mai mult ca altadata era faptul ca a ne ruga neincetat nu cere neaparat sa lasam tot ce facem la o parte si sa ne prosternem ca si musulmanii de 5 ori pe zi sau sa repetam ca si catolicii aceleasi si aceleasi cuvinte pina se usca scuipatul pe cerul gurii si -  imi pare rau daca am ofensat pe cineva cu ceea ce am spus. Dar daca Dumnezeu este ca un Tata, atunci imaginati-va sa aveti un copil care vine repede cu presul de citeva ori pe zi si se inchina si apoi isi ia vesta cu exploziv sau cauta dupa o alta nevasta inca la virsta copilariei...sau care repeta cu mintea amortita si ochii incrucisati aceleasi si aceleasi cuvinte...I-am vazut la televizor cum se roaga la Maria Magdalena repetind exact aceeasi fraza de citeva sute de ori...si m-am intrebat...care mama sau tata ar vrea sa aiba un astfel de copil ? Sa aiba o astfel de relatie cu copilul pe care-l iubeste?
     Biblia specifica sa ne rugam neincetat in dorinta de a ne spune sa-L includem pe Dumnezeu in toate actiunile noastre. Avem de facut o decizie? Il intrebam pe Dumnezeu in mintea noastra...il rugam sa faca liniste in gindurile noastre si sa ne dea lumina asupra lucrului respectiv. Sa nu facem lucrurile de capul nostru ca mai intotdeauna iasa prost. Cum ar fi daca atunci cind vedem sau auzim ambulanta sau pompierii ca trec pe linga noi am spune in gind o rugaciune pentru cei a caror viata probabil a luat o cotitura grava...se afla intr-un accident sau o criza oarecare? Cum ar fi sa tinem legatura, dialogul cu cerul permanent?
     Dintre toate lucrurile pe care le putem face cu folos....rugaciunea este investitia cea mai importanta...cu rezultatele cele mai avantajoase. De ce atunci o practicam atit de putin?