Vrem sau nu in relatia cu Dumnezeu, El este atit de mare si de necuprins si noi atit de mici si de nestiutori incit relatia este o vesnica calatorie inspre a-L cunoaste. Cu cit ne apropiem cu atita il cunoastem mai mult si mai bine. Cu cit sintem mai modesti si mai adevarati in sentimentele noastre cu atit calatoria spre El este mai usoara si cunoastem mai mult- cu cit sintem mai “importanti” in ochii nostrii cu atit sintem stagnati in relatia cu El. Dintre toti pacatosii cu care
Domnul Isus a avut de-a face numai de farisei s-a indepartat…de restul s-a apropiat de fiecare pacatos in parte.
Si mai cred ca unii cunoastem o parte si altii alta parte a Lui Dumnezeu si citeodata de-acolo vin certurile de vorbe. Raspunsurile nu le gasim intre noi- raspunsurile corecte sint la El si in Cuvintul Lui. Biblia spune ca cine-L cauta il va gasi ca El “se lasa gasit” Doar sa vrem…
1 comment:
Al dimineţii, al serii... al meu, al nostru.
Rodica, să nu crezi că vorbele tale rămân fără ecou... să nu crezi asta niciodată. Doar că, cel mai adesea, efectele lor nu mai sunt la vedere. Nu le las eu a fi... la vedere.
Te pupă Oana ta.
Post a Comment