LECTII INVATATE DE LA BUNA...

     Rar trece o zi fara sa-mi amintesc ceva de Buna mea. A fost o femeie tare simpla dar gesturile ei si viata ei - atit cit am cunoscut-o eu mi-au fost adesea calauza si model . Iar dragostea ei neconditionata a fost ca o comoara nesfirsita din care am consumat fara grija ca ajung la fundul cufarului.
     Cu trecerea timpului am ajuns sa ma recunosc in unele gesturi sau sa inteleg altele. Unele dintre gesturile de care imi amintesc nu au facut sens acum 16-17 ani cind buna inca traia...dar fac atit de mult sens astazi...
     Imi aminteasc ca pe cind erau Deb si Laura mici, le duceam si pe ele si pe fratii mei care erau doar cu 4 ani mai mari ca si Laura , la Great America - un park de distractii pentru copii...la o ora si jumate distanta de unde locuiam. Si de un 4 Iulie parcul a avut un program special de joc de artificii si a fost deschis pina noaptea tirziu; si cum Claudiu si Claudia (fratii mei gemeni cu 16 ani mai tineri ca mine) erau destui de maricei si ma puteau ajuta cu Deb care era mai mica, am stat pina la inchiderea parcului. Pe cind am ajuns acasa la Modesto era deja foarte...foarte tirziu. Probabil aproape de miezul noptii.Lumina era aprinsa si  Buna mea ne astepta...legata la cap cu naframa dinapoi ca si atunci cind facea piine sau placinte sau gogosi...A auzit masina si a deschis usa sa intram in casa. N-a durat insa decit citeva secunde de cind am intrat cind buna mea a inceput cu un ton ridicat ...mai specific...cu o falca in cer si cu una in pamint...
-La ora asta se vine acasa?...Tu stii cit e ceasul? ... zise ea pe un ton foarte autoritar...Am ramas pe moment traznita, ca nu ma asteptam la atacul asta...Mi-am revenit insa urgent. Si punind-o pe Deb care dormea si pe care o luasem in brate pe canapea, m-am uitat direct la Buna si am intrebat-o si eu...
-Buna...matale stii citi ani am? Trebuia sa te duci la culcare daca ti-a fost somn si sa nu astepti dupa noi. Am fost plecata cu fratii si cu copiii mei...ne-am dus la un parc de distractii pentru copii si matale ai stiut unde mergem. Care-i problema? N-am fost obraznica dar nici nu mi-am cerut scuze ca am venit acasa tirziu. Buna a tacut o vreme...si apoi mi-a zis cu blindete...
-Ai dreptate...nu stiu ce mi-a venit...Citeodata uit ca nu mai esti copil...iarta-ma...
     Si a trecut vremea...si astazi ma pomenesc eu pe postul lui Buna...Deb si Danny au sarbatorit acu' citeva luni aniversarea de 5 ani de la casatorie. Mi se intimpla adesea ca ma uit la ceas cind aud ca se deschide poarta mare si intra ei cu masina ...si mi-aduc aminte de Buna mea si culmea ca astazi o inteleg. Imi vine sa ies afara la ei si sa le spun...
-La ora asta se vine acasa? ...Numai ca ...nu am naframa lui Buna sa ma leg la cap si apoi...mi-e teama ca se muta si n-o sa-mi  mai deschida nimeni poarta mare ...nici mai devreme si nici mai tirziu...