PREGATIRI DE TOAMNA...RUGACIUNI DE TOAMNA...

    Ginduri de toamna imi vin ...M-as ocupa cu stringerea de roade. M-as ocupa cu punerea la pastrare...sa avem cind nu mai ai de unde culege.
    Am o gradina de aproape un acru. Cind m-am mutat aici, murise cam tot ce existase plantat pentru ca proprietarul vechi murise si casa fusese de vinzare pe o perioada lunga. Casa era ca un dreptunghi coltos si neprietenos iar gradina mai avea doar un nuc si un pomegranat care nu murise de seceta. Pentru ca era linga casa parintilor, si pentru ca poarta era deschisa, inca de cind m-am hotarit s-o cumpar ma opream si udam iarba periodic, sperind ca intr-o zi am sa schimb uscaciunea ...si ma uitam la casa si faceam planuri.
     Dupa ce am cumparat casa mi-am facut un obicei sa sadesc in fiecare an un pom sau doi...sau vita de vie. Si astazi cred ca am prea mult de lucru si va trebui sa reduc- dar asta-i alta poveste.
     Am uneori atit de multe fructe ca nu stiu ce sa fac cu ele - dar in fiecare an imi zic ca la anul urmator o sa imi fac timp sa fac gemuri si compoturi. Am incercat acum citiva ani...gem de caise. N-a fost exceptional...ca am mincat si mai bune ca cel facut de mine, dar oricum il batea pe cel cumparat din magazin. Cert este ca exista in noi instinctiv simtul asta de ...conservare. Si nu numai a fructelor. Vrem sa avem camara plina. Mai ales acuma cu economia asta , cu schimbarile si catastrofele naturale care pe ici si colo au demonstrat ca e totusi bine sa ai ceva in plus in camara. In acest sens imi vine in minte imaginea unui tinerel din Japonia dupa catastrofa nucleara de anul asta care spunea cit orez si cite conserve mai au in camara, dupa care...vor trebui el si parintii lui sa iasa afara din casa si sa caute de mincare. In conditiile acelea, tot ce era in camara reprezenta comoara familiei lui. Si fiindca tot veni vorba de aprovizionare- nu uitati ca mierea este un produs care are o viata aproape nelimitat de lunga. Se cristalizeaza ( daca este naturala si nu i s-a adaugat sirop) si se pastreaza foarte bine. Citeva borcane de rezerva pot sa fie o comoara intr-o zi.
    Dar cind m-am gindit la camara si la rezervele ei si asta asociata cu sezonul de toamna...nu m-am gindit neaparat numai la "mere si pere in panere" si "gutui amarui...cu puf galben ca de pui"...ci m-am gindit la toamna vietii. Acel anotimp caldut si colorat, ramasita a unei veri intirziate, cu culori chiar mai calde decit temperatura si cu nostalgii si vise prelungite...cu dorinti inca nefructificate, cu sperante inca verzi pe unele locuri...cu arome pe care nici un anotimp nu a reusit inca sa le implineasca...este toamna inteleapta a vietii; cind stim - cind am invatat cum ar fi trebuit sa traim dar deja ne uitam de la capatu ala ce se apropie de...linia de sosire. In marea graba am vrea sa mai impachetam ceva din fructele tirzii ale verii, sa facem provizii pentru iarna care se apropie. Sa adunam lemne de foc sa nu inghetam de frig...si arome in camara ca sa ne aminteasca de zilele verii trecute. Exista un anotimp minunat in care inca ne mai putem judeca ca sa nu fim judecati...inca mai putem rezolva ce n-am reusit toata vara. Inca mai putem sa umplem rafturile din camara...Si cu multa dragoste si bunatate, Dumnezeu ne mai da o coala alba sa mai scriem odata ce avem de scris la examenul vietii si sa luam nota de trecere. Asta mi-a amintit prieteneste cineva nu demult...
   Nu risipiti zilele astea calde de toamna...si nu uitati de camara vietii. S-ar putea sa vina o iarna lunga si grea.  Adunati Cuvintul Lui in inima, ca sa va tina de cald in noptile de ger...si pastrati fructul dragostei Lui la vedere...pe un raft cit mai apropiat... ca si borcanul ala de miere de care v-am zis ca se pastreaza timp indelungat. Si cite o lingurita...de dulce si de drag si de sanatate - in fiecare dimineata.
   Doamne, binecuvinteaza toamna mea ...si fa-o plina de fructele iubirii Tale. Da-mi suficient timp si putere sa adun in camara inimii suficient pentru iarna care vine...