08 October 2011

CE-I DE "FACUT"?

     O alta parabola, o alta ciudatenie. Stiti intimplarea cu Maria si Marta. Cele doua surori deopotriva credincioase Domnului Isus. Una isi manifesta credinta si dragostea prin faptul ca alearga sa-L serveasca pe Mintuitorul si pe ucenicii care erau cu el si cealalta prin faptul ca sta la picioarele Lui sa nu-i scape un cuvintel din ceea ce avea sa le spuna Mintuitorul.
     Mi s-a mai intimplat si altadata sa cred ca stiu tot ce se poate stii despre vre-un subiect si ca am cules toate invataturile in legatura cu intimplarea respectiva. Dar...n-a fost sa fie. Cineva a pus deunazi o intrebare care mi-a rasturnat toate gindurile. Intreba persoana respectiva urmatoarele...
     -De ce trebuia Marta sa alerge si sa se oboseasca sa hraneasca pe Acela care a fost in stare sa hraneasca cu doi pesti si cinci piinisoare-( mincarea din straita unui copil) o multime mare de oameni? Si asta m-a blocat! Ca raspunsul la aceasta intrebare inseamna o schimbare de perspectiva. E clar ca Dumnezeu nu are nevoie de jertfele noastre - ci de ascultare!

2 comments:

carmen bogdan said...

Draga mea, si noi precum copiii, tot invatam cate ceva odata cu cresterea noastra. Ca si copiii uneori credem ca ma inteles totul despre un subiect, dar dupa un timp constatam ca mai avem ceva de invatat . Domnul foloseste cu fiecare situatii si situatii cum numai El stie ca are nevoie fiecare. E dificil si chiar neindicat sa pricepem cu intelepciunea noastra , logica noastra, logica lui Dumnezeu. Totusi prin harul Sau si indurarea Sa putem pricepe in parte. Asa ca daca unele lucruri nu ne sunt descoperite in intregime nu trebuie sa cautam musai un raspuns daca acesta nu ne e dat de sus. In Scriptura ni se spune clar ca acum cunoastem in parte si doar cand va veni „ce este desavarsit” va disparea acest „in parte”.
”Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.”(1Corinteni 13:9,10)

Pana atunci sa luam ce ne descopera Domnul cu bucurie si sa nu ne ma „obosi” mintea cu provocari inutile...

Rodica Botan said...

Precum zici Carmen...sa sti ca sint tare obosita...iti dai seama cum o sa fie viata fara oboseala?