CIND VEDETI O DIRA DE FUM...

     Cind ma gindesc la numele blogului meu...o fac cu bucurie si o fac cu teama. Ce m-a determinat sa-i dau acest nume acestui spatiu in care imi torn mereu, aproape zilnic gindurile, ca intr-un sac fara fund? Cred ca a fost tocmai starea asta permanenta de mestecat la ginduri...ca intr-o oala in care intr-una fierbe ceva...stare care pina la urma m-a determinat sa cad "pe ginduri " in mod pubic...
     La urma urmei, poate fi un blestem si poate fi o binecuvintare. Depinde ce mesteci in oala gindurilor. Ajung citeodata la cite o concluzie pe care o aveam "de-a gata" daca as fi luat Cuvintul Bibliei in mod serios. Dar de ce sa iau de gata cind pot sa debitez te miri ce minunatii sau...trasnai ...care mai apoi sa le scot cu polonicul dupa ce am mestecat bine toate informatiile cele "cenusii" din creier...si sa va pun in farfurie sa gustati...
     Am sa numesc problema de azi ...fara sa ii dau un nume. Chiar...o sa fie atit de subtil ca n-o sa stiti de unde vin si unde ma duc...( la punctul asta as trage cu ochiul ca sa va dau de stire ca nici eu nu cred ce spun...) Am o problema cu generatia asta mai tinara si chiar si mai mult cu cea care vine dupa ea...si ...mai am o problema maaaare si cu generatia mea. Si mai am o problema cu generatia parintilor nostrii. Buna a scapat saraca de orice invinuire ca s-a dus inainte de a ma apuca eu sa fac analiza asta. Ma intreb in mod serios...exista toate problemele astea sau le-am inventat eu si deci eu sint problema?
     Ma scol in fiecare dimineata si ma chinui sa ma pun pe picioare si sa pornesc motoarele. E din ce in ce mai greu...ca nu arde nimic numai se depune si daca nu este ardere nu exista nici energie...Ma duc si vin si lupt cu morile de vint...si seara ma intreb foarte serios...de ce? De ce atita zbucium? La ce? Copiii au crescut...si nu mai au nevoie de la mine de nimic...decit de rugaciuni...si poate si alea soptite...iar lumea in care traim cu totii mi se pare din ce in ce mai urita ...mai nesuferita. Si in zeama asta gri de ginduri...imi amintesc ca ar trebui sa fiu sare...sa dau gust ...sa fiu lumina...si ma uit cum pilpiie fitilul meu care produce mai mult fum decit flacara...
     Uite asta se intimpla cind ne bazam pe propriile idei, ginduri, puteri; cind avem impresia ca noi facem ceva sau lumea depinde neaparat de ceea ce producem noi... Si uite asa din gind in gind, din idee in idee se face o zeama lunga la care mestec intr-una...Ca doar de aia i-am dat numele acestui blog... "pe ginduri"...Si de cite ori vedeti ca se ridica o dira de fum sa stiti ca undeva in valea gindurilor mele ma straduiesc sa mentin fitilul aprins...
     No...acuma cred ca v-am incurcat in ginduri si pe voi...Mestecati...mestecati...poate iasa ceva pina la urma...