V-ati intrebat vreodata …de ce? De ce una, de ce alta, de ce oare…de ce Doamne? Copiii pe la 2 sau 3 ani, poate si dupa chiar, au obiceiul non-stop - sa intrebe cind de una, cind de alta.
-Ce-i asta , mami?
-Da aialalta, ce-i?
Si stai sa mori citeodata de obosit si ei nu mai termina. Intr-o zi eram in masina cu sora mea si fiul ei de 9 ani si am ramas tablou cita rabdare avea sa-i raspunda la absolut orice intrebare. Intr-o alta ocazie cind Seth m-a intrebat ceva si eu eram gata sa-i dau un raspuns de mintuiala…orice raspuns, Claudia mi-a spus…
-Daca nu stii, nu-i raspunde, dar nu-i spune orice numai ca sa scapi de el. Este inteligent si vrea si poate sa invete. Raspunde-i cit poti de corect la intrebari sau spune-i ca nu stii daca nu stii, ca altfel iti pierzi credibilitatea cu el…
Noi oamenii mari, avem si noi intrebarile noastre despre anumite lucruri care ni se intimpla in viata. De ce asa? Ca ne straduim sa facem binele, sa fim corecti, si in final in loc de success si rezultate pozitive ni se intimpla tot felul de lucruri neplacute…
Cam la asta ma gindeam adineauri, lucrind aici la computer si facind la harti electrice…Parca si lucrurile pe care odata eram in stare sa le rezolv…sa stau de vorba cu cineva si sa repar o relatie, sa conving, sa cuceresc, sa fac o demonstratie care sa aduca lumina si intelegere…pina si astea cel mai adesea nu mai sint in stare sa le duc la un bun sfirsit. Si m-am gindit ca poate din pricina ca ori de cite ori Dumnezeu a pus cuvintele potrivite pe buzele noastre si am avut un oarecare succes, ne-am mindrit in inima noastra si ne-am spus…
-Uite de ce sint eu in stare…tare destept ( sau desteapta ) mai sint…pot rezolva orice.
Cind sint copiii mici, ne folosim de tot felul de metode ca sa-i educam, sa-i invatam, sa-i ghidam pe copiii nostri. Unii sint incapatinati…Ii spui unui copil sa nu atinga soba ca il arde si tot acolo il gasesti. Tu il iei de acolo, te mai invirti prin casa si unde il gasesti? Iara la usa sobei…Pina la urma il lasi sa se friga. Stai pe-aproape sa nu se transforme experienta intr-o tragedie, dar il lasi sa se friga- pentru ca altfel nu invata. Si e mult mai bine sa invete despre pericolele din viata cit pericolele sint mici si usor de corectat…ca daca ii lasam pina sint mari sa invete …vor fi departe de noi si se pot implica in lucruri din care nimic si nimeni nu-i mai poate sa-i scoata.
Astazi, asa cum am zis, ma gindeam singura aici cu capul plecat peste lucru…de ce ? De ce asa? De ce neputinta asta de a rezolva unele lucruri? De ce am ajuns la capatul oricarei liste cu idei si procedee in atit de multe probleme ale vietii? Stau neputincioasa si stiu précis ca numai Dumnezeu poate sa faca schimbarile ce le doresc – ca numai o minune Dumnezeiasca mai poate indrepta lucrurile care-s strimbe, ca sint absolut perplexa in fata atitor situatii…De ce?
Si raspunsul mi-a alunecat limpede si clar in minte…
-Pentru ca sa nu mai crezi ca tu esti si tu poti si tu stii…pentru ca sa recunosti ca Eu sint Cel ce Sint…si ca sa fiu mai clar…PENTRU CA NU VREI SA INVETI ALTFEL, RODICA…si trebuie sa te invat ca pe un copil mic si sa te las sa te arzi …de-aia!
No comments:
Post a Comment