DESPRE NEVOIA DE A AVEA MENTORI BUNI...

Ieri vorbea pastoral meu de nevoia de mentori pe care o are societatea de astazi . Vorbea in special barbatilor si de nevoia tinerilor atit baieti cit si fete de a vedea , de a invata ce inseamna un barbat adevarat, cum se comporta, ce functie are in societate. Discutia plecase de la observatia ca traim o perioada de timp in care generatia tinara de barbati s-au feminizat si au pierdut din esenta lor, din responsabilitati, substanta , caracterul pe care Dumnezeu a intentionat sa-l aiba un barbat. Baietii au nevoie sa inteleaga ce trebuie sa devina la maturitate iar fetele sa stie ce sa aleaga ca partener de viata…

Am mai auzit multe discutii pe tema asta la radio si televizor si intre colegi la lucru…si n-ai argumente impotriva acestui fapt- ca societatea si dinamica dintre femei si barbati s-a schimbat in ultima vreme. Si poate unul din factorii care au schimbat, alterat situatia este si ca 75 la suta din copiii de culoare si 40 la suta din copiii albi din America se nasc in afara unei familii, unei mame necasatorite. Cine le va explica acestora rolul unui barbat in familie? Rolul unui tata? Sa nu mai vorbim de familiile divortate, unde tata isi ia copilul de mina si ii explica ca el si cu mama il iubesc dar tata o sa plece si o sa vina sa-l vada doar din cind in cind; si cel mai adesea de voie sau de nevoie, vizitele sint tot mai rare pina se opresc… Sugestia pe care o dau cei care studiaza acest fenomen este sa existe un mentor, un barbat de incredere care sa suplineasca la nevoie lipsa tatalui in viata acelui copil, pentruca acesta  sa invete totusi care este rolul barbatului intr-o societate.

Dar tot la fel este si cu nevoia de mentori intre femei.Aseara m-a chemat matusa mea din Aiud…Tusa Martha. Acuma nu cred ca se supara daca am sa discut un pic despre prietenia noastra…Am plecat in America cu trei luni inainte de a implinii 25 de ani, iar pe tusa asta a mea am vazut-o doar de citeva ori in viata…si pot numara pe degete de cite ori am vazut-o. Bunicul meu pe care nu l-am stiut pentruca a murit cind tatal meu avea doar 13 ani, a fost frate cu tatal matusii mele. Asa ca sintem rude dar nu stiu exact numele relatiei, si asta-i de fapt asa un lucru neesential in relatia noastra.

Cind eram cred ca de vreo 10 ani…am sta la ea cred vreo doua saptamini…sau aproape. Ea este verisoara buna cu tatal meu dar nu s-au cunoscut nici ei decit cind au ajuns oameni maturi pentruca bunicul meu a plecat de la munte de la Botani de tinar si nu s-a mai reintors…iar copiii lui si ai fratilor lui in majoritate nu se cunosc. De fapt cred ca Tusa Marta si fratii ei  este singurii  verisori din partea tatalui cu care a avut ceva relatii – restul nu s-au vazut niciodata - si bunicul a mai avut 15 frati.

Dar ceva interesant s-a intimplat intre mine si aceasta doamna de virsta mamei mele…o prietenie pe care nici n-am putea sa o explicam si daca ne-am obosii s-o facem. Sora mea a avut chiar mai putina tangenta cu ea dar din povestile mele a ajuns sa o indrageasca ; apoi cind a terminat facultatea a facut o vizita in Romania si s-a oprit la Aiud…doar ca sa faca din Aiud punctual cel mai important de pe harta Romaniei pentru ea.

Ce m-a atras la aceasta femeie? Are multe calitati…dar cred ca faptul ca pot sa-mi desert inima fara sa ma tem de vreun pericol – ca o sa exploateze ceva din ce spun; ca pot sa-mi dau friu liber gindurilor fara sa pun in cintar fiecare cuvint- pentruca stiu ca ma judeca doar cu inima si daca imi face vreo mustrare este pentruca ii pasa si imi vrea binele…Cind buna mea a murit, am pierdut acel mentor si acel suport moral si aceea dragoste neconditionata de care cu totii avem nevoie in zilele cind sintem dezechilibrati in: sentimente, emotii si chiar logica…Pe undeva cred ca in Tusa Martha am regasit-o pe Buna mea draga...

Avem nevoie unii de altii – avem nevoie de cineva pe umarul caruia sa plingem o prostie facuta fara sa ne temem ca o sa rida pe la spate de prostia noastra…avem nevoie de mentori care sa ne invete si sa ne indrume si avem nevoie sa ne pregatim sa devenim si noi mentorii altora. Pentru asta trebuie sa avem caracter solid si dragoste suficienta. Lumea intreaga este flaminda- nu numai fizic dar si spiritual, emotional. Am fost trimisi in lume nu ca sa ne dam importanti, sa ne simtim superiori , sa judecam pe altii…ci sa fim de ajutor, sa mingaiem, sa indrumam, sa iubim pe aproapele…Usor de zis, si greu de facut, dar daca nu incepem astazi - miine o sa uitam précis…asa ca…la treaba!