O ZI DE LUCRU...

V-am invitat de vreo doua zile la un articol pe blogul Anei.....http://anaayana.wordpress.com/2011/10/21/te-judec/. Nimic deosebit pina aici ca v-am mai trimis prin vecini si alta data. Dar de data asta am experimentat ceva deosebit . Interesant cum se leaga in viata lucrurile unul de altul.
     Azi dimineata Deb mi-a trimis ce a citit ea pentru devotion si era tocmai o atentionare in lucrarea sau treaba cu care eram ocupata pe blogul Anei. Uite ce citeam...
"Isus Christos nu spune..."Du-te si salveaza sufletele(ca salvarea sufletelor este munca supranaturala a Lui Dumnezeu). Spune - Du-te si invata, du-te la toate natiunile; dar nu poti sa-i inveti pe altii atita vreme cit tu nu esti student si tu nu inveti. Cind ucenicii au venit inapoi din prima lor misiune, erau asa de plini de bucurie ca au realizat ca si demonii li se supun, dar Domnul Isus le-a spus...(parafrazat) "Nu va bucurati de succesul pe care l-ati avut in slujba care ati facut-o; secretul bucuriei voastre trebuie sa fie faptul ca sinteti ai Mei". Cel mai important secret al misiunii este sa ramii credincios chemarii Lui Dumnezeu si sa realizezi ca singura functie a ceea ce faci este sa aduci pe oameni la Christos - ca de restul se ocupa El. Exista o pasiune pentru sufletele oamenilor dar care nu vine de la Dumnezeu , ci din dorinta noastra sa convertim pe altii la punctul nostru de vedere." 
    Am citit si am recitit aceste cuvinte in timp ce pe blogul Anei experimentam ce inseamna sa te duci sa le spui oamenilor despre Christos. De ce am facut-o? Unii dintre voi dragi prieteni, m-ati atentionat la faptul ca se pot intimpla lucruri urite pe-acolo. Oamenilor nu le place sa le spui de Dumnezeu. Asta nu este un lucru nou. Daca mi-ar trece prin cap sa inventez o religie noua, va asigur ca as gasi aghiotanti - dar daca le spui oamenilor despre Dumnezeu le-ai pus foc in sin, nu altceva.
     Dar ne-am obisnuit sa mergem numai unde este frumos si unde sintem primiti bine. Ne imbracam in straiele cele mai frunmoase si ne ducem la Biserica. Nu chemam pe nimeni sa vina cu noi...de ce sa ne deranjam? Pai daca nu ne deranjam noi...atunci cine? M-am intrebat citi oameni am chemat in ultima vreme la Biserica sa asculte Cuvintul Domnului...Eu imi stiu raspunsul meu, si voi pe al vostru. Chiar asa de egoisti am ajuns?
    Pe bloguri intram unul la altul si ne facem tot felul de complimente. Ok...unii le meritati...si asa este si frumos  sa ne iubim si sa ne apreciem. Dar, cum stam cu porunca..."Mergeti in toata lumea?" Consider ca daca mergem pe internet, asa cum daca ne preumblam prin lumea reala, ar trebui sa imprastiem saminta...nu-i asa?
    Acuma nici eu si nici unii dintre voi nu avem nici o pregatire in privinta asta. Ne-am invatat ca-i treaba predicatorului sa se ocupe cu chestii din astea...Chiar? Numai lor li s-a dat porunca?
    Ascult din cind in cind un predicator care a fost la viata lui drogat...si nu oricare dar a folosit opium. Si omul asta se duce si vesteste Cuvintul la tot felul de drogati...pentru ca el ii intelege, pentru ca el vorbeste limba lor, pentru ca el stie care le sint problemele si care le sint nevoile. Nimeni altul n-ar fi mai potrivit pentru oamenii aceia decit unul care a trecut prin ce au trecut ei. Noi toti venim de unde venim fiecare- din patura de oameni in care am crescut...unor astfel de oameni avem datoria sa le vorbim. Noi toti avem slabiciuni si unii dintre noi am reusit sa le invingem cu ajutorul Lui Dumnezeu. Avem datoria sa folosim experientele si observatiile noastre ca sa-i ajutam pe altii. Ne adresam fiecare grupului de oameni pe care ii cunoastem si cu care ne putem identifica.
    Si...da, uneori o sa fim jigniti. Si da, uneori n-o sa aratam ca cel mai ascutit creion din cutia de creioane. Si ce daca? Ducem  un mesaj care nu este al nostru...mai mult decit atit, avem porunca sa-l ducem. El a promis ca atunci cind sintem in serviciul Lui El ne va pune cuvinte pe limba...sau in virful degetelor si vom avea raspunsuri potrivite. Ma uit la comentariile de pe blogul Ane si nu-mi vine sa cred...ma minunez ca am razbit cu ajutorul Lui sa ies dintr-o situatie care putea fi urita de tot intr-un fel atit de...elegant- dupa parerea mea. Pentru ca am dus mesajul Lui...si de data asta atentionata de bucata aia de lectura trimisa de Deb, am incercat sa nu uit ca nu sint acolo sa convertesc pe nimeni, nici sa arat eu bine, nici sa-mi etalez punctele de vedere ci sa transmit un mesaj urgent...sa le spun celor citiva de acolo ca indiferent ce cred ei, exista Dumnezeu...si exista o viata viitoare pentru care trebuie sa fie pregatiti.

    Am fost tentata sa-i mai zic citeva Domnului Goe, pentru ca merita...dar nu mai facea parte din mesajul Lui...era mesajul meu; si m-am oprit. Proverbe spune sa ii raspundem nebunului dupa nebunia lui ca sa nu se creada intelept...si i-am raspuns. Dar la urma am simtit ca celalalt verset despre nebunie, care pare contradictoriu cu primul este mai potrivit...si L-am lasat pe Domnul Goe sa se bilbiie nestingherit...pentru ca celalalt verset spune sa nu ne punem mintea cu nebunul ca sa ajungem ca el...si mi- s-a  parut ca asta era momentul sa parasesc discutia. Am simtit nevoia sa va explic ...sper sa faca sens si pentru voi cum a facut pentru mine...
    Si departe de mine gindul de a sta departe de astfel de aventuri pe viitor. Cred ca si pe internet exista posibilitati ca sa facem lucrarea la care am fost chemati. Si am de gind sa nu ard gazul de pomana. Daca sinteti dispusi sa experimentati si voi ...abia apuc sa invat ceva nou din experientele voastre. "La lucru frati pentru Christos, in via Sa cu zor- Drapelul Sau sa-l tinem sus, lucrati , lucrati cu spor. El ne da victorii, ne va da si glorii- Celor ce se-ncred in El - in Divinul Miel..."