In fiecare primavara am obiceiul sa plantez cite un pom fructifer. Pina acuma m-am bucurat de fiecare dintre ei...si am fructe in gradina toata vara pina toamna tirziu. Primele care se coc sint ciresele si ultimele care stau pe crengi pina la Craciun sint persimons. Am gasit un proverb grecesc ce mi-a dat de gindit...
"O societate va deveni prosperă, atunci când oamenii bătrâni vor planta copaci, știind că nu vor sta niciodată la umbra lor."
Sint incintata sa stiu ca voi lasa in urma mea ceva umbra pentru generatia care vine...
2 comments:
Superba postarea...
Slavit sa fie Domnul ca ai ude sa plantezi.
Luna trecuta a murit o vecina care imi era tare daraga. Ii placeau mult florile si plantele. In unele primaveri am fost cu eas in parcul Libertatii si am cules flori de paducel pentru inima. Pomul de paducel plantat este mare si are niste ani. Poate cel care la plantat nici nu a stiut ca florile lui sunt curative. Indiferent cum a gandit cert e ca ne-au fost de folos. Asa ca ai dreptate sa te bucuri ca pomi plantati de tine vor fi de folos si altora. Tot aceasta vecina perseverenta a tot plantat diversi pomisori in micul loc cu pamant din spatele blocului, dar din pacate nu au rezistat "invaziei" celor ce numai stiu sa distruga si nu sa planeze...
Carmen...mi-e dor de tine...cred ca am sa te vad la vara...sper...O sa plantam cel putin o floare intr-o glastra pe pervazul bucatariei tale...
:)
Post a Comment