Aseara am auzit o continuare a discursului tinut de scriitoarea de care am vorbit in posturile anterioare. (Numele ei este Florence L. si nu am retinut intreg numele) Ascultind-o mi-am amintit de un cintecel pe care l-am invatat in copilarie…"ai de grija gura mica ce vorbesti". Multa intelepciune ascunsa in citeva cuvinte simple.
Si Florence spunea ca are doua exemple in care sa dovedeasca ca orice cuvint care ne iese din gura si nu este la locul lui poate sa darime… Primul...Spunea ea ca isi aminteste ca tatal ei avea o dragoste vadita pentru limba engleza si ca o invata de mica mereu cuvinte noi. Inventase el ceva jocuri prin care ii facea cunoscute aceste cuvinte - si doar cind a mai crescut a inteles ea cita ingeniozitate a avut tatal ei si cum i-a dezvoltat vocabularul fara ca ea sa realizeze ca invata- ci credea ca se joaca.... Dar ceea ce n-a stiut ea in copilarie a fost ca si el era de fapt un scriitor.
Odata, cind a venit acasa de la facultate, foarte fericita de rezultatele obtinute si de faptul ca avea o bursa pentru meritele ei, tatal ei a dus-o intr-o camaruta mica unde avea un pian upright si din spatele pianului a scos o cutie . In cutie erau tot felul de articole taiate din diferite reviste si ziare. Erau toate scrise de acelasi autor- dar un nume necunoscut ei. S-a uitat mirata la el- ce-o fi vrind cu toate aceste articole? Tatal i-a explicat atunci ca sub acel pseudonim publicase toata viata lui. Cind ea l-a intrebat de ce sub un pseudonim si nu sub numele lui adevarat - el i-a spus ca mama ei- sotia lui a ris mereu de el ca nu are educatie si i-a spus mereu sa se lase de scris. A continuat sa scrie insa in taina si n-a indraznit sa arate nimanui ce scrie . Apoi i-a spus ca una dintre cele mai renumite reviste ii ceruse un articol - dar, desi a trimis articolul inca n-a primit nici un raspuns...
-Poate imi fac vise de pomana ...zise el ...si poate ceea ce am scris este in vreun cos de gunoi...
Si tatal i-a daruit ei cutia. A doua zi, parintii ei s-au dus la cumparaturi si tatal ei a facut atac , a cazut jos si a murit. Dupa inmormintare rudele lor erau toti adunati la ei acasa cum e obiceiul pe aici prin America; tocmai venise posta si ea a adus plicurile din cutia postala. Intre acele plicuri unul era mai deosebit. Era adresat tatalui ei...si era trimis de revista la care trimisese el articolul - articol pe care revista l-a tiparit.
Florence isi exprima durerea pentru faptul ca mama ei din neatentie sau lipsa de intelepciune a ranit toata viata ei pe tatal ei...poate chiar inconstient. Poate pentru ea ceea ce i-a spus sotului ei n-a avut mare valoare- au fost doar niste vorbe. Dar tatal ei a fost adinc ranit si a purtat aceasta durere adinc in suflet ; si in loc sa-si fi incercat condeiul cu confidenta si indrazneala a trebuit sa scrie ca un hot pe furis si pe un alt nume...
In concluzie...se merita sa avem un cuvint bun pentru copilul, sotul, sotia parintele, fratele, prietenul nostru? Se merita sa construim sau sa darimam? Cu o singura vorba putem sa darimam pe cineva...si cu un singur cuvintel putem sa ridicam un suflet...Alegerea ne apartine!!!
Efeseni 4:29…”Niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud”.
-Poate imi fac vise de pomana ...zise el ...si poate ceea ce am scris este in vreun cos de gunoi...
Si tatal i-a daruit ei cutia. A doua zi, parintii ei s-au dus la cumparaturi si tatal ei a facut atac , a cazut jos si a murit. Dupa inmormintare rudele lor erau toti adunati la ei acasa cum e obiceiul pe aici prin America; tocmai venise posta si ea a adus plicurile din cutia postala. Intre acele plicuri unul era mai deosebit. Era adresat tatalui ei...si era trimis de revista la care trimisese el articolul - articol pe care revista l-a tiparit.
Florence isi exprima durerea pentru faptul ca mama ei din neatentie sau lipsa de intelepciune a ranit toata viata ei pe tatal ei...poate chiar inconstient. Poate pentru ea ceea ce i-a spus sotului ei n-a avut mare valoare- au fost doar niste vorbe. Dar tatal ei a fost adinc ranit si a purtat aceasta durere adinc in suflet ; si in loc sa-si fi incercat condeiul cu confidenta si indrazneala a trebuit sa scrie ca un hot pe furis si pe un alt nume...
In concluzie...se merita sa avem un cuvint bun pentru copilul, sotul, sotia parintele, fratele, prietenul nostru? Se merita sa construim sau sa darimam? Cu o singura vorba putem sa darimam pe cineva...si cu un singur cuvintel putem sa ridicam un suflet...Alegerea ne apartine!!!
Efeseni 4:29…”Niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud”.
No comments:
Post a Comment