Ca raspuns la Manualul de ginerica...

O erată de la un ginere:
de Corneliu Olan

Pe când mergeam la ei la fete
Eram plăcut de ea și acceptat
Nu mă scotea din ”măi băiete”
Dar...lucrurile-n timp s-au mai schimbat

Schimbarea ei, nu-i vina mea, vă spun
Fiindcă totul de la ea a început
Eu am rămas mereu băiatul bun
Dar n-am făcut atunci ce ea a vrut

Nu am rămas cu ei, cum ea a hotărât
O faptă care a tulburat-o puțintel
De-atunci încet, încet ea s-a posomorât
Și mă chema pe nume ”măi Cornel”

Dar, mi-a dat fata în căsătorie
La asta n-a avut de comentat
Ba, a făcut-o chiar cu bucurie
Căci îmi găsise cazierul meu curat

Noi după nuntă la Chicago am plecat
Și a trecut un an, un an și înc-un an
Iar așteptarea ei în timp s-a terminat
De-atunci eu sunt și am rămas ”Olan”