Intr-o imprejurare , scriitoarea era in fata unui grup de femei si le povestea despre faimoasa cutiuta...care ar trebui sa fie darul nostru pentru toti cei din familia noastra , prieteni , s.a.m.d...Ca sa le exemplifice si mai bine ideea le-a spus o intimplare...cica un sot frustrat de comportamentul sotiei intr-o zi cind aceasta l-a repezit ca de obicei suparata si morocanoasa i-a spus ...
-Dac-ai vedea cum sint de respectat la servici...
-Bineinteles...i-a raspuns sotia lui tifnoasa- aia nu te cunosc asa de bine ca si mine...
Cum ea continua sa spuna acestui grup de doamne ca indiferent de circumstante , trebuie sa foloseasca o vorbire constructiva, multe dintre persoanele din audienta si-au dat seama ca in felul cum se comporta ele acasa, nu construiesc absolut nimic ci mai mult darima...si au hotarit in inima lor sa se schimbe.
A trecut ceva vreme de la aceasta intilnire si intr-o imprejurare oarecare se reintilneste cu una dintre aceste doamne. Si doamna respectiva i-a povestit cum ca imediat dupa ce s-a dus acasa de la conferinta la care fusesera, a confectionat citeva cutii argintii legate cu fonta si ca a pus cite una in fiecare camera din casa ei ...ca oridecite ori vorbeste sa-si aminteasca ca trebuie sa vorbeasca cu har...sa spuna lucruri bune, constructive...
Poate ca si noua ne trebuie o cutie argintie...poate ca si noi avem probleme la departamentul asta...Poate pregatim ceva cadouri de Craciun...niste cutii frumoase in care punem acest verset..."Efeseni 4:29…”Niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud”.
No comments:
Post a Comment