Lectia fariseilor...

    Vi s-a intimplat vreodata sa faceti o fapta buna, crestineasca... ceva deosebit... si sa vreti sa stie intreaga lume despre fapta voastra? OK... Mai corect ar fi sa spun... nu vi s-a intimplat si voua... cel putin o data?
     Astazi am auzit despre o persoana... daca nu ma insel ii spunea Rushchild... sau cam asa ceva - (am scris numele pe un biletel si l-am uitat la lucru) si acest domn lucra pentru un rabin evreu. Era un om muncitor si cumsecade, si dupa o vreme, a reusit sa-si stringa suficienti bani ca sa deschida o mica pravalie a lui.
     Rabinul avea o fata... si ca zestre pentru fata lui adunase 200 de galbeni. Cu vremea i-au venit petitorii, si cind totul a fost gata de nunta, omul a cautat dupa bani... si nu i-a gasit. A intrat in panica si s-a dus la sotia lui amarit... intrebindu-se unde puteau sa fie banii?!
     Au stat ei pe ginduri, si sotia rabinului i-a spus ca numai tinarul Rushchild putea sa ii ia. El fusese foarte familiar cu toate ale casei si ei nu au controlat nimic, nici n-au ascuns de el. Rabinul s-a indoit. I-a amintit sotiei lui ce om cumsecade si cit de harnic si de cinstit fusese tinarul acesta - dar sotia a insistat si l-a trimis pe rabin macar sa-l intrebe...
     Necajit si fara tragere de inima, rabinul a batut la usa tinarului care l-a poftit in casa. Rabinul i-a spus atunci povestea si ca cei 200 de galbeni au disparut... si l-a intrebat pe Rushchild daca nu cumva stie ceva despre ei. Rushchilad i-a spus...
-Intr-adevar eu i-am luat, dar uite... ii am pe toti aici si ti-i inapoiez. Si s-a dus si i-a adus cei 200 de galbeni. Rabinul si-a rezolvat problemele si si-a maritat fata.
     Dupa citeva zile insa, jandarmii din sat prind un mare hot. Luat la bataie si prins la strimtorare, hotul marturiseste mai multe furturi - printre care spune ca a furat si cei 200 de galbeni de la rabin si le spune chiar si locul unde i-a ascuns. Galbenii sint recuperati si jandarmii ii aduc rabinului galbenii.
     Rabinul ramine absolut inmarmurit. Doar ce luase cu citeva zile in urma banii de la tinarul Rushchild care marturisise ca intr-adevar el i-a furat... Lua galbenii si se duse din nou la tinar acasa. De data asta stia adevarul - cine luase galbenii, dar nu putea pricepe de ce tinarul a marturisit ca el i-a furat. Asa ca ii spune acestuia toata patania si il intreaba de ce a marturisit o vina pe care n-o avea?!
     Rushchild i-a spus atunci ca a vrut sa-l ajute - si stiind ca daca ar fi spus ca nu i-a furat, rabinul nu i-ar fi luat banii - a preferat sa-l creada vinovat, ca sa-l poata ajuta sa-si rezolve problema.
...................................
     Nu-i asa ca nu multi oameni ar fi procedat asa? Nu-i asa ca atunci cind facem un lucru bun vrem sa se stie si sa fim apreciati? Vorbim adesea de farisei ca de un grup de oameni care au trait undeva, cindva... in indepartata istorie. Dar fariseii sintem adesea noi - cei de astazi, cei care ori de cite ori facem un lucru cit de mic, vrem sa culegem laudele. Si de fiecare data cind facem acest lucru devalorizam fapta ce am facut-o... si ne luam rasplata pe loc.
     Ascultam astazi radioul pe drum spre casa (ce-i nou?) - citiva oameni mari in credinta care spuneau cit de greu se lupta cu fariseismul din ei. Recunosteau sincer ca au acest pacat... si ca ori de cite ori scriu o carte sau fac un lucru grozav, si oamenii ii lauda, si le fac poze, si afiseaza numele lor... este imposibil sa nu simta cum creste in ei mindria... acest pacat nascut inca in cer - si pentru care Lucifer a fost aruncat afara. Unul spunea ca modalitatea in care scapa de acest simtamint este doar sa stea in prezenta lui Dumnezeu. Ca atunci cind stai in prezenta Lui - numai tu si El... realizezi ca tu esti nimic si ca tot ce-i bun vine de la El.
    Si nu trebuie sa fii mare evanghelist ca sa ai problema asta. Oricit de mici am fi si oricit de neinsemnati, fariseii din noi incearca sa puna mina pe situatie... si sa ne faca sa gindim mult prea bine in dreptul nostru.
...................
     In cazul povestirii despre Rushchild (daca asta ii este numele)... povestea spune ca rabinul i-a dat banii inapoi si i-a urat sa devina bogat pentru fapta care a facut-o; si povestea spune ca intr-adevar asa cum ii urase rabinul, familia acestui tinar a ajuns una dintre cele mai bogate familii... Numele acestui om nu este important... important este gestul lui... si ma rusinez la gindul ca, in locul lui, ce l-as mai fi mustruluit pe saracul rabin. Nici vorba sa-i dau bani... dupa ce m-a facut hoata?! S-o creada el!...
     Si mai stiu ca ori de cite ori fac o fapta buna, imi pun gulerasul alb, dantelat la git... sa fiu mai vizibila... Asta imi dicteaza firea sa fac. Uit ca faptele bune sint roada Duhului Sfint, si nicidecum pornirile inimii mele... Nu simtiti si voi la fel?
      Asa ca... data viitoare cind ni se mai pune pata pe farisei... ar trebui sa ne uitam mai intii in oglinda... si daca aveti vreun ciucurel care atirna pe undeva sau vreun guleras... sa va amintiti ca fariseii au supravietuit si ca exista si in secolul XXI...