Timpul este o masura tare interesanta...Unii au ales sa-l masoare intr-un fel, altii intr-alt fel. Tot felul de calendare. Diferite culturi au diferite calendare. Nu vorbesc ca un cunoscator de istorie...poate ar fi trebuit s-o consult pe sora mea care are masterat in istorie- dar vorbesc din putinul pe care-l stiu. Notiunile noastre omenesti despre timp nici macar nu sint asa importante. Imi amintesc o fraza de pe vremea liceului...- nici nu mai stiu cine a scris-o...cum ca timpul este "masura cu care ne masuram destramarea"...Oare nu-i chiar asa?
Si vine anul nou si ne bucuram nici noi nu stim de ce anume ca habar n-avem ce aduce anul. Eu locuiesc in partea saraca a orasului. Cind se apropie ora 12 vecinii mei scot fiecare armele care le au- si va marturisesc ca te trec fiorii - parca as fi in plin razboi. Unii au automate si auzi cum zangane ritmic cartusele pe teava pustii...Nu au bani de multe lucruri dar se pare ca pentru amunitie au. Iti vine sa te asezi pe podea sa nu cumva sa treaca vre-un glonte prin zidurile astea de carton presat si sa te mintuie de zile.
Timpul...cit a trecut si cit mai este. El insusi un voiajor prin viata noastra. Sau noi calatorim prin el? "Privitor ca la teatru" zice glossa lui Eminesc- asa sa ne simtim...si uneori asa si pare ca sintem; doar spectatori ai vietilor noastre si a celor din jur pe care Dumnezeu ni i-a dat sa ne tina companie pe parcursul calatoriei noastre prin timp.
Ce a fost am aflat- ce va veni...nu s-a aratat inca. Dar necunoscutul nu este cu totul infricosator cind il tinem pe Mintuitorul nostru de mina. El ne poate duce la o destinatie precisa, la un liman placut...la o viata eterna, unde nu vom mai celebra trecerea prin timp. Anul care a trecut a fost greu...si poate si pentru voi a fost greu...dar l-am razbit pentruca n-am fost singura. In anul in care intrati, luati-va un tovaras de drum...un ghid...unul care cunoaste toate vaile si inaltimile, si ascunzisurile si pericolele...unul care sa va poata scoate din incurcaturi si care sa va poata apara de hoti si de tilhari...acei care vin sa jefuie si sa minta si sa ne fure bucuriile, sa ne sperie cu umbrele lipsite de putere ale celui rau- ca nu poate sa faca nici dusmanul mai mult decit i s-a ingaduit.
Va implor, nu intrati singuri in noul an...luati-L pe El ca partener de drum, ca sa nu fiti singuri in necunoscutul anului in care intrati...
31 December 2011
30 December 2011
LA SFIRSIT DE AN...
Nu aduce anul ce aduce ceasul...si azi dimineata a trebuit sa vina ambulanta. Diabetul tatalui meu a scazut sub 54...Ca urmare, ne-am adunat toti in jurul lui ...unii s-au bagat si in pat linga el...ceilalti pe de laturi. Uneori n-aduce anul ce-aduce ceasul.
Pentru cei ce-l cunosc- va anunt ca se simte mai bine...si s-a "indulcit" la nivelul normal de glucoza- peste 150...
Cei mici au fost parca si mai bucurosi de ocazie si s-au apucat sa "construiasca" un "Club al verisorilor". Cred ca pe anul viitor va fi terminat...
As putea spune ca semne bune anul are...si mare-i harul Lui pentru noi toti! Daca nu mai apuc sa va fac urari de anul nou...primiti-le pe astea. Ma grabesc sa-mi duc reteta de antibiotice la farmacie...daca vreau sa scap de virusii de anul asta...Asa deci...La multi ani, si multe binecuvintari de la noi la voi : rude, prieteni dragi si cititori la fel de dragi...Anul care vine sa va aduca numai binecuvintari!!!
Pentru cei ce-l cunosc- va anunt ca se simte mai bine...si s-a "indulcit" la nivelul normal de glucoza- peste 150...
Cei mici au fost parca si mai bucurosi de ocazie si s-au apucat sa "construiasca" un "Club al verisorilor". Cred ca pe anul viitor va fi terminat...
As putea spune ca semne bune anul are...si mare-i harul Lui pentru noi toti! Daca nu mai apuc sa va fac urari de anul nou...primiti-le pe astea. Ma grabesc sa-mi duc reteta de antibiotice la farmacie...daca vreau sa scap de virusii de anul asta...Asa deci...La multi ani, si multe binecuvintari de la noi la voi : rude, prieteni dragi si cititori la fel de dragi...Anul care vine sa va aduca numai binecuvintari!!!
29 December 2011
O LUME FARA GRIPA...
Din cind in cind as avea cite o discutie mai intima cu Eva. Astazi iara m-am gindit la ea. A dat o gripa in noi toti...Mai intii Seth a fost bolnav, apoi Claudia a bolit vreo 8 zile ; marti Deb a cazut ca un erou, Danny a urmat. Astazi m-am dus sa le duc medicamente- pina la Fresno cu Claudia care vezi Doamne parca si-a mai revenit si acu seara am luat cam o portie din toate medicamentele pe care le-am stiut si sper sa cad in pat ca un bolovan si sa nu ma mai chinuie nici durerea de cap si nici tusa si nici durerea de git...
Dar ma duc la culcare numai dupa ce-i multumesc Evei ca a adus pacatul si odata cu el boala si durerea si necazul peste noi.
Pomul cunostintei binelui si raului...aia i-a trebuit. Pai binele il cunostea, ca pina n-a mincat i-a mers numai bine- desi nu stia ca-i e bine. Ce a dobindit este cunostiinta raului...si uite ca l-am mostenit si noi de la ea. Parintii mei sint si ei bolnavi...si ma intreb daca mai este cineva care nu sufera de gripa la ora asta...???
Imi imaginez o lume in care lipsesc durerile si necazurile de orice fel...o lume fara gripa...fara rautati, fara pacat...o lume in care sa uitam cum arata raul...si sa cunoastem din nou numai binele...
N-am halucinatii- o asemenea lume exista- si e pregatita pentru toti care accepta tratamentul Medicului cel bun...
Dar ma duc la culcare numai dupa ce-i multumesc Evei ca a adus pacatul si odata cu el boala si durerea si necazul peste noi.
Pomul cunostintei binelui si raului...aia i-a trebuit. Pai binele il cunostea, ca pina n-a mincat i-a mers numai bine- desi nu stia ca-i e bine. Ce a dobindit este cunostiinta raului...si uite ca l-am mostenit si noi de la ea. Parintii mei sint si ei bolnavi...si ma intreb daca mai este cineva care nu sufera de gripa la ora asta...???
Imi imaginez o lume in care lipsesc durerile si necazurile de orice fel...o lume fara gripa...fara rautati, fara pacat...o lume in care sa uitam cum arata raul...si sa cunoastem din nou numai binele...
N-am halucinatii- o asemenea lume exista- si e pregatita pentru toti care accepta tratamentul Medicului cel bun...
28 December 2011
27 December 2011
SA NE AMINTIM DE EI...SI DACA SE POATE SA LE URMAM EXEMPLUL...
http://torturedforchrist.com/
Luna asta se implinesc 100 de ani de la nasterea cunoscutului Pastor Richard Wurmbrand. Asa scrie Tom White care conduce organizatia "Voice of the Martyrs" in ultimul articol al blogului cu linkul atasat mai sus...si ne impartaseste citeva secvente din viata fratelui Richard despre care nu s-a scris inca.
Luna asta se implinesc 100 de ani de la nasterea cunoscutului Pastor Richard Wurmbrand. Asa scrie Tom White care conduce organizatia "Voice of the Martyrs" in ultimul articol al blogului cu linkul atasat mai sus...si ne impartaseste citeva secvente din viata fratelui Richard despre care nu s-a scris inca.
cadoul unei amintiri...
N-am mai scris nimic in ultimele zile: am fost ocupata cu evenimentele zilei…si printre altele am fost si la colinda – lucru pe care nu l-am mai facut de o multime de ani. Nu conteaza ca am fost cea mai batrina din grup…asta ca sa spun frumos ca am depasit cu vreo 15 ani pe cel mai in virsta colindator al grupului .
Nu-i asa ca oricit de greu ne vine sa ne aplecam sa ne legam sireturile, inauntru purtam in noi un copil nazdravan care se poate bucura si intrista in anumite situatii la fel ca un copil? Cred eu ca asta trebuie sa fie sufletul - si pentruca natura lui nu este materie, sufletul nu are virsta…nu imbatrineste ci doar se rafineaza…se imbogateste din experientele traite, dar pastreaza si din inocenta si bucuriile copilariei.
Am fost ca o sugativa care la atingere absoarbe tot ce este lichid…asa si eu am absorbit muzica si entuziasmul celor din jur…si bucuria…Si ce forma mai potrivita sa ne aratam bucuria decit zimbetul si risul…? Stiu oameni care cred ca risul vine de la diavolul. Nu este nimic mai departe de adevar. Undeva in Biblie scrie chiar ca si Dumnezeu ride…si El ride de cel rau. Dar am fost alcatuiti dupa chipul si asemanarea Lui…si ce lucru minunat sa semanam cu El…
Undeva in mijlocul acestor bucurii marunte care au alcatuit impreuna tesatura zilelor in care am sarbatorit Craciunul, am primit drept cadou o amintire…Cineva mi-a spus ca cele mai frumoase cadouri sint amintirile pentruca ele sint daruri pe care odata ce le primim nu le mai pierdem niciodata. Cit de mult adevar…
Si amintirea asta este destul de veche. Persoana respectiva mi-a amintit ca in urma cu vreo 25 de ani, casa mea era pentru ea locul unde s-a simtit intotdeauna bine, pentruca spre deosebire de alte case, eu n-am pus prêt pe lucrurile din casa ci pe oameni. Si oridecite ori venea stia ca poate sa se simta in largul ei fara grija ca atinge sau sifoneaza sau deranjeaza vreun obiect.
Mi-a picat asa de bine , ca nu pot sa va spun. Unele lucruri le faci in viata cu scopuri si cu motive multiple si crezi uneori ca nimeni nu observa si nimanui nu-i pasa si tot ceea ce faci pare zadarnic. Bineinteles nu ma refer la faptul ca neaparat trebuie cineva sa te complimenteze …ci parca ai vrea sa sti ca efortul tau a facut o diferenta pentru cineva- una cit de mica.
M-a pus pe ginduri amintirea asta si m-am apucat sa scormonesc in memorie sa-mi amintesc exact ce m-a determinat sa am atritudinea asta fata de lucruri si fata de oameni- - pentruca intr-adevar chestia asta nu era ceva innascut- ci a trebuit in mod constient sa-mi redirectionez mintea- ca si eu am apreciere pentru lucrurile frumoase ca orice alta persoana( poate chiar mai mult) si eu muncesc pentru foecare obiect si deci s-ar cuveni sa am grija de proprietatea mea…
Si cum m-am dus in urma cu gindurile , am ajuns la faza unde eram tinara …cu un copil…parasita de sot si …disperata. Si mi-am amintit cum toate usile s-au inchis dintr-o data pentru mine. Pot sa vorbesc de amintirile astea pentruca nu mai dor, si pentruca le pot folosi sa invatam ceva din ele. In Romania, ca femeie tinara, crestina, divortata, in afara de rude a mai existat o singura casa unde am fost primita, acceptata si apreciata chiar …si unde m-am simtit bine. Tinara familie care m-a primut asa cum eram si cu care am legat o prietenie de viata sint Rely si Costel Cristea – prietenii mei din New York. Si ma opresc aici ca stiu ca nu le place sa-i perii prea mult – ei fac multe alte lucruri poate putin stiute de restul lumii- dar le fac nu “ca” pentru Domnul- ci le fac “pentru Domnul”.
In America imi amintesc de multe ori cind din parcarea bisericii fratii se invitau unii pe altii duminica de duminica unii la altii…si eu imi luam fetele si mergeam acasa. Atunci am hotarit ca am sa muncesc sa am eu o casa – oriunde ar fi ea, si oricit de modesta ar fi- unde altii ca mine sau ca ei…sa se simta bine. Si ce binecuvintata a fost aceasta decizie…
Ma bucur ca si altii pot sa spuna ca au amintiri frumoase ca urmare a acestei decizii- dar pot sa va spun ca eu am fost cea care am cules binecuvintare dupa binecuvintare din afacerea asta. Si ce minunat sa aud dupa atita timp ca totusi …si altii au gustat din micile bucurii pe care Dumnezeu m-a ajutat sa le pot oferii. In economia Lui Dumnezeu nu se pierde nici un bob oricit de mic…El nu stinge un muc care fumega…El nu trece nepasator pe linga o nevoie oricit de mica - El nu uita binele si nu-si aminteste greselile pentru care i-am cerut iertare…Ne copleseste bunatatea Lui la fiecare pas…
Daca nu ma credeti cautati sa vedeti si voi ce bun este Domnul…Cereti si va va da, cautati si veti gasi, bateti…si va va raspunde…
Am fost ca o sugativa care la atingere absoarbe tot ce este lichid…asa si eu am absorbit muzica si entuziasmul celor din jur…si bucuria…Si ce forma mai potrivita sa ne aratam bucuria decit zimbetul si risul…? Stiu oameni care cred ca risul vine de la diavolul. Nu este nimic mai departe de adevar. Undeva in Biblie scrie chiar ca si Dumnezeu ride…si El ride de cel rau. Dar am fost alcatuiti dupa chipul si asemanarea Lui…si ce lucru minunat sa semanam cu El…
Undeva in mijlocul acestor bucurii marunte care au alcatuit impreuna tesatura zilelor in care am sarbatorit Craciunul, am primit drept cadou o amintire…Cineva mi-a spus ca cele mai frumoase cadouri sint amintirile pentruca ele sint daruri pe care odata ce le primim nu le mai pierdem niciodata. Cit de mult adevar…
Si amintirea asta este destul de veche. Persoana respectiva mi-a amintit ca in urma cu vreo 25 de ani, casa mea era pentru ea locul unde s-a simtit intotdeauna bine, pentruca spre deosebire de alte case, eu n-am pus prêt pe lucrurile din casa ci pe oameni. Si oridecite ori venea stia ca poate sa se simta in largul ei fara grija ca atinge sau sifoneaza sau deranjeaza vreun obiect.
Mi-a picat asa de bine , ca nu pot sa va spun. Unele lucruri le faci in viata cu scopuri si cu motive multiple si crezi uneori ca nimeni nu observa si nimanui nu-i pasa si tot ceea ce faci pare zadarnic. Bineinteles nu ma refer la faptul ca neaparat trebuie cineva sa te complimenteze …ci parca ai vrea sa sti ca efortul tau a facut o diferenta pentru cineva- una cit de mica.
M-a pus pe ginduri amintirea asta si m-am apucat sa scormonesc in memorie sa-mi amintesc exact ce m-a determinat sa am atritudinea asta fata de lucruri si fata de oameni- - pentruca intr-adevar chestia asta nu era ceva innascut- ci a trebuit in mod constient sa-mi redirectionez mintea- ca si eu am apreciere pentru lucrurile frumoase ca orice alta persoana( poate chiar mai mult) si eu muncesc pentru foecare obiect si deci s-ar cuveni sa am grija de proprietatea mea…
Si cum m-am dus in urma cu gindurile , am ajuns la faza unde eram tinara …cu un copil…parasita de sot si …disperata. Si mi-am amintit cum toate usile s-au inchis dintr-o data pentru mine. Pot sa vorbesc de amintirile astea pentruca nu mai dor, si pentruca le pot folosi sa invatam ceva din ele. In Romania, ca femeie tinara, crestina, divortata, in afara de rude a mai existat o singura casa unde am fost primita, acceptata si apreciata chiar …si unde m-am simtit bine. Tinara familie care m-a primut asa cum eram si cu care am legat o prietenie de viata sint Rely si Costel Cristea – prietenii mei din New York. Si ma opresc aici ca stiu ca nu le place sa-i perii prea mult – ei fac multe alte lucruri poate putin stiute de restul lumii- dar le fac nu “ca” pentru Domnul- ci le fac “pentru Domnul”.
In America imi amintesc de multe ori cind din parcarea bisericii fratii se invitau unii pe altii duminica de duminica unii la altii…si eu imi luam fetele si mergeam acasa. Atunci am hotarit ca am sa muncesc sa am eu o casa – oriunde ar fi ea, si oricit de modesta ar fi- unde altii ca mine sau ca ei…sa se simta bine. Si ce binecuvintata a fost aceasta decizie…
Ma bucur ca si altii pot sa spuna ca au amintiri frumoase ca urmare a acestei decizii- dar pot sa va spun ca eu am fost cea care am cules binecuvintare dupa binecuvintare din afacerea asta. Si ce minunat sa aud dupa atita timp ca totusi …si altii au gustat din micile bucurii pe care Dumnezeu m-a ajutat sa le pot oferii. In economia Lui Dumnezeu nu se pierde nici un bob oricit de mic…El nu stinge un muc care fumega…El nu trece nepasator pe linga o nevoie oricit de mica - El nu uita binele si nu-si aminteste greselile pentru care i-am cerut iertare…Ne copleseste bunatatea Lui la fiecare pas…
Daca nu ma credeti cautati sa vedeti si voi ce bun este Domnul…Cereti si va va da, cautati si veti gasi, bateti…si va va raspunde…
26 December 2011
GINDURI IMPRUMUTATE...
4 LEGI SPIRITUALE DIN VECHIME
- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;
- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …
- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);
- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);
Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca ,,nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…
25 December 2011
CUM SARBATORESC UNII FRATI DE-AI NOSTRI...
Si in timp ce noi ne pregateam de ziua de Craciun…citesc ca lucratorii sponsorizati de “Vocea Martirilor” erau pe un vapor pe coasta de Nord Coreea, dind drumul la baloane de heliu pline cu Biblii, trimitind Cuvintul Sfint peste una dintre cele mai intunecate natiuni. Pe cind se pregateau lucratorii sa se intoarca din expeditie, s-a auzit deja vestea ca dictatorul cu pumn de fier Kim Jong II a murit subit din cauza unui atac de cord.
In timp ce lumea speculeaza despre viitorul acestei tari, misionarii in slujba acestor teritorii spun ca ei sint pe cimp la semanat, nu la facut politica.
Crestinii din Nord Coreea continua sa fie persecutati si tratati cu brutalitate. Multi sint in inchisori la munca grea…de fapt numele acestor inchisori este “lagarul mortii” si cei inchisi acolo sint torturati si tinuti flaminzi.
Cu toate ca sintem inca sub impresiile sarbatorilor, sa nu uitam de cei care sint flaminzi, indura frig si batai si sint departe de cei dragi. Abia cind vom fi invitati la nunta Mielului, o sa putem sa respiram usurati si sa traim vesnic in Sarbatoare. Pina atunci…”La lucru frati pentru Christos in via Sa cu spor…Drapelul Lui sa-l tinem sus, lucrati, lucrati cu zor…Ca El ne da victorii- ne va da si glorii!!! Celor ce se-ncred in El – in Divinul Miel…
Subscribe to:
Posts (Atom)