De Francis Chan
tradus Rodica Botan
In sfirsit am devenit Ascultator de Domnul . Si asta imi place nespus.
Este intr-adevar trist...Cu multi ani in urma, Duhul Domnului a lucrat adind in inima mea in timp ce predicam din Epistola lui Luca. Cind am ajuns la Luca 14:12-14, am stiut deja ce am de facut. Si am planuit sa si trec la fapte. Dar...n-am ajuns inca sa le fac. Va suna familiar ceea ce va spun? In pasajul de care am vorbit, Isus vorbeste cu gazda care L-a invitat la un banchet...
"A zis si celui ce-L poftise:"Cind dai un prinz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la rindul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. Ci cind dai o masa, cheama pe saraci, pe schiopi, pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentruca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca;dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti."
Pare ca Isus ne spune ca in realitate ar trebui sa avem sarbatori, mese, pentru cei care nu pot sa ne plateasca inapoi gestul. Pare ca spune ca este bine sa avem partyes pentru cei care sint respinsi de altii. Si cu toate astea mi-am petrecut viata invitindu-mi prietenii afara pentru cina - prieteni care cel mai adesea reintorc gestul facut de mine...i-am invitat acasa la mine pentru cina pe cei care imi reintorc favorurile. Sigur...am dat bani la misiuni sa hraneasca pe cei flaminzi- dar nu mi-am imaginat binecuvintarile pe care le-as avea daca i-as hranii eu insumi pe cei flaminzi.
Duminica seara citiva impreuna cu citiva prieteni vom face pregatirile pentru un banchet elaborat pentru niste oameni pe care i-am intilnit in districtul Tenderloin din San Francisco. Inca nu s-a intimplat evenimentul si sint total coplesit de binecuvintarile pe care deja le-am primit.
1. Fericirea pe care o vad pe fetele celor carora le dau invitatia. Socul pe care-l au cind le spun ca aduc bucatari care o sa le gateasca orice le-ar place sa manince:Steak? Peste?Lobster?.Orice...
2.O femeie imbuhorindu-se si lacrimind cind ii spun ca sotia mea o s-o ia la cumparaturi( darul spiritual al sotiei mele Lisa) inainte de banchet."N-am mai fost la cumparaturi de tare multi ani" este raspunsul tipic pe care-l aud ...
3.Bucuria pe care o am cind ma straduiesc sa fac aventura asta memorabila pentru ei: aducind fotografi, decorind, pregatind entertainment live, daruri scumpe. O facem pentru cei care doneaza bani pentru agentiile noastre de ce n-am face-o si pentru acesti oameni lipsiti?
4. Oportunitatea sa le spun ca ceea ca banchetul asta este doar o umbra a celor ce sint pregatite in cer de El pentru noi.
5.Bucuria sa ma aseman pentru o clipa cu El atunci cind ofer ceva ce seamana cu harul unor oameni care ar putea sa refuze oferta mea. Pina acuma m-am ingrijorat mult prea mult ca de ce dau unor oameni care s-ar putea sa nu aprecieze darurile mele or sa fie risipitori ca si fiul risipitor. este intr-adevar nevoie de un pic de pridenta, dar sa nu cumva sa scapam oportunitatile de a darui din darurile si favorurile pe care nici noi nu le meritam.
Cea mai mare bucurie mi-a venit ieri pe cind explicam despre evenimentul ce il pregateam. Eram de o veselie contagioasa in timp ce vorbeam ccum ca acesti oameni nu au habar de fastul petrecerii pe care il pregatesc. Vreau sa am asa de multe surprize care sa-i astepte acolo. Apoi am realizat dintr-o data: asa se simte oare si Dumnezeu in timpul asta cind pregateste un loc si o sarbatoare pentru mine? Probabil ca se gindeste..."Francis n-are habar cu ce ma ocup eu acuma pentru intimpinarea lui!". Totdeauna m-am straduit sa inteleg adincimea harului pe care il are fata de mine. Dumnezeu se foloseste de evenimentul asta acuma ca sa ma puna pentru un moment in situatia Lui. Imi da sansa sa gust fiorul acela de placere ca stiu ca sint cel care pot sa ofer ceva. Cine stie? Poate ca cei pe care i-am invitat vor gasi alte lucruri de facut si n-au sa vina. Atunci va trebui sa iesim in strada si sa cautam pe altii, sa-i spalam, sa-i aranjam si sa-i aducem la banchet. Si poate si aia o sa fie o mare binecuvintare. (Luca 14:15-24)
No comments:
Post a Comment