CEVA DESPRE PERSONALITATE...

Am citit astazi ceva despre personalitate – acel ceva despre noi care ne diferentiaza de restul lumii. Oswald Chambers o asemana cu o insula intr-un ocean. Noi vedem insula, dar ea este doar virful unui munte a carui inaltime sau adincime este ascunsa de apele din care iese la suprafata. Noi singuri nu ne putem cunoaste pe deplin, pentru ca nu avem nici perspectiva, nici intelegerea, si nici masura necesare. Plus ca ne desfasuram in timp, o alta masura pe care o putem pricepe doar tangential, clipa de clipa, dat fiind faptul ca nu cunoastem viitorul pe care daca l-am cunoaste l-am putea schimba (poate), iar trecutul odata consumat nu-l mai putem invia, ci trebuie sa-l acceptam si sa-l includem sau sa-l dam Domnului spre iertare renuntind la el si acceptind omul nou – cu noua personalitate. Si cum se creeaza noul om si noua personalitate?

Iata ce zice el… ” Personalitatea este caracteristica omului spiritual asa cum individualitatea este caracteristica omului natural (omul cu natura lui pacatoasa). Domnul nostru nu poate fi niciodata definit in termeni de individualitate si independenta, ci doar in termeni de personalitate. “Eu si Tatal una sintem.” Personalitatile se unesc (asa cum drumurile se unesc). Si iti poti afisa identitatea numai in prezenta unei alte persoane. Cind Dragostea sau Spiritul Domnului se unesc in felul acesta cu un om, acel om este transformat, si nu mai insista in a avea o identitate separata.” Si…

“Daca iti dai dreptul tau Domnului, natura adevarata a personalitatii tale raspunde lui Dumnezeu imediat. Isus Christos emancipeaza personalitatea si individualitatea este transfigurata - schimbata. Elementul care schimba este dragostea, devotiunea personala pentru Christos. Dragostea este revarsarea unei personalitati in relatia ei cu alta personalitate.”