DAR DIN DAR...

         Un cadou indescriptibil

                                                       De Aurelia Gabor

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare !”

2 Cor. 9:15

                                                                                                      
     Ne aflăm în Luna Cadourilor, acel timp din an când suntem preocupate şi alergăm mult ca să găsim cadoul cel mai potrivit pentru a-l dărui celor pe care îi iubim şi care sunt speciali pentru noi. Dar aş dori să vă pun o întrebare : „Aţi primit vreodată un cadou atât de deosebit încât să fie dincolo de puterea dv. de a-l descrie ?”

     M-am gândit mult la această idee în cursul acestei luni. Ce fel de cadou ar putea fi clasificat ca şi „de nedescris” ? Ar fi, poate, un cadou despre care, atunci când îl deschizi să poţi exclama impresionată : ”Cadoul acesta este ceva ce mi-am dorit toată viaţa, dar nu am sperat vreodată că îl voi avea” ? Sau, poate fi ceva care va stârni o mulţime de emoţii, pentru că ţi-a fost dăruit de cineva care este foarte special pentru tine şi darul acela îl vei păstra cu sfinţenie, atât datorită amintirilor legate de acel obiect, cât şi persoanei care ţi l-a oferit ?

     Reclamele pe care le privim cu ocazia Lunii Cadourilor şi care ne sugerează diferite idei privind cadoul ce l-am putea alege pentru cei dragi ne poartă pe diferite unde : de la un cadou micuţ, necostisitor, dar plin de semnificaţii până la, de exemplu,  o maşină foarte scumpă, pentru cei care îşi pot permite lucrul acesta. Am citit recent pe internet cum un soţ a dorit neapărat să îşi impresioneze soţia cu un Jaguar 220, o maşină care, în final l-a costat aproape 600.000 de dolari. Da, aţi citit bine : 600.000 de mii de dolari. Maşini din acestea se fac doar vreo 250 pe an şi sunt modele speciale care nu se găsesc în business-urile de dealers, ci trebuiesc comandate din timp şi vor fi primite cu ceva timp după ce le-ai ordonat. Sper că soţia aceea i-a mulţumit cum se cuvine soţului ei pentru un asemenea cadou, dar nu ştiu dacă a găsit cuvintele potrivite pentru a descrie cu adevărat ceea ce a simţit. E greu să descrii un cadou care te impresionează şi care te emoţionează până la lacrimi.

     Un cadou, oricât ar fi el de simplu, dacă este făcut cu sinceritate, cuprinde o gamă întreagă de aspecte, de la cele fizice, până la cele profund emoţionale. Dorinţa de a oferi un cadou potrivit, ne face să privim întâi la persoana căreia dorim să îi destinăm cadoul nostru. Este în nevoie de ceva ? Are o nevoie acută de ceva ? Îi face plăcere un anumit obiect pe care, însă, nu şi-l poate procura ? Preferă ceva deosebit, dar nu face o prioritate din lucrul acesta ? Îi place frumosul, sau natura, sau excursiile, sau hainele, bijuteriile şi vom dori să îi oferim şansa de a avea aşa ceva ? A face un cadou de felul acesta va provoca spiritul nostru de creativitate şi imaginaţie, dar aceste cadouri nu vor fi de nedescris. Destinatarii lor vor putea descrie foarte bine atât felul în care se prezintă acel cadou, cât şi emoţiile şi sentimentele experimentate atunci când s-au aflat în posesia doritului obiect.

     În versetele precedente versetului de mai sus (2 Cor. 9:12-14 :  „Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi ; şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.), Pavel vorbeşte puţin despre darurile oamenilor, mai precis ale credincioşilor din Corint care, văzând nevoile fraţilor lor macedonieni şi a celor din Ierusalim au strâns ajutoare, după puterile lor, pentru a face o bucurie fraţilor lor mai săraci. Pavel îi laudă pe Corinteni pentru dărnicia lor şi îi încurajează amintindu-le că „ …cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Cor. 9:6).

     Apoi, Pavel încearcă să schimbe direcţia de gândire a corintenilor de la darurile omeneşti spre Darul lui Dumnezeu, care L-a trimis pe Domnul Isus Hristos pe pământul nostru, spunând în versetul 15 : „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare !”

     Ne aflăm chiar acum în acea perioadă a anului când încercăm şi noi să oferim cadourile cele mai speciale celor dragi ai noştri. Dar, cu siguranţă, orice vom reuşi să oferim nu va fi „indescriptil”.

     Dar, în urmă cu peste 2000 de ani, fiecare om de pe pământ, născut sau nenăscut încă, a primit un Cadou de la Dumnezeu care, chiar şi astăzi, peste 20 de veacuri, încă nu poate fi descris de imaginaţia, experienţa sau talentul nici unui muritor.

     Mulţi muzicieni talentaţi au compus unele dintre cele mai valoroase opere muzicale pe această temă („Mesia” de Handel, „Oratoriul de Crăciun” al lui Bach), colinzi şi cântece minunate de Crăciun  : ”Cântaţi toţi de bucurie”, „O noapte prea sfinţită”, „O ce veste îmbucurătoare”, „O, Bethleem oraş micuţ...” şi multe alte cântări frumoase de Crăciun, pe care le cântăm şi noi în fiecare an la sărbătoarea Naşterii Domnului. Poeţii, pictorii şi sculptorii nu au întârziat nici ei să îşi angajeze talentele în a exprima măreţia Darului primit la Crăciun de către omenire şi, totuşi, nici unul din aceştia nu au reuşit să prezinte în întregime măreţul cadou pe care Dumnezeu ni l-a oferit fiecăruia odată cu venirea Domnului Isus Hristos în lume, sub forma unui copilaş nevinovat, într-o sărăcie profundă şi într-o umilinţă totală. De aceea, Pavel Îl numeşte, pe drept, „darul nespus de mare al lui Dumnezeu”. De ce l-o fi numit Pavel în felul acesta pe Domnul Isus ?

·       În primul rând, Pavel, care L-a cunoscut atât de aproape pe Domnul Isus, şi-a dat seama de natura Lui divină, total diferită de a oricărui alt pământean. Cum L-am descrie noi pe Domnul Isus ? Cum am descrie noi natura Lui divină ? Ce cuvinte am alege ? Cum ar putea fi descris un copil născut dintr-o fecioară, dintr-o virgină ? Cum L-am putea descrie pe Dumnezeu ca fiinţă umană, păşind şi trăind printre oameni, privind şi înţelegând durerea umană şi răspunzând cu dragoste, milă şi bunătate la problemele celor din jur ? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că El a fost numit Emanuel, „Dumnezeu este cu noi”.  Ce cuvinte am putea folosi pentru a descrie prezenţa şi implicaţia Lui în vieţile noastre ?

     Cum ai putea descrie ceva ce aparţine lumii spirituale, care se află dincolo de lumea materială în care trăim noi, când tot ceea ce noi ştim şi cunoaştem este doar mediul material şi pământesc în care trăim noi ? Cum L-am putea descrie pe Dumnezeul Atotştiutor când tot ceea ce noi avem la dispoziţie este doar o cantitate limitată de informaţii ?

     Cum ai putea să Îl descrii pe Dumnezeul Cel Atotputernic, când puterile noastre sunt atât de limitate ? Cum ai putea descrie veşnicia ? Cum ai putea descrie ceva ce este „de nedescris” ?

     Şi, cu adevărat, Domnul Isus Hristos, Dumnezeu întrupat, nu poate fi descris de nici un talent uman pentru că vocabularul omenesc nu este suficient de adecvat pentru a putea descrie esenţa spirituală a Domnului Isus Hristos. Chiar dacă cei mai talentaţi urmaşi ai Domnului Isus s-ar aduna împreună, tot nu ar fi capabili să pună pe hârtie frumuseţea persoanei Domnului Isus Hristos.

·       Un alt motiv pentru care Pavel Îl consideră pe Domnul Isus ca un dar „nespus de mare” constă şi în faptul că Domnul Isus a venit în lumea noastră cu un scop nemaiauzit şi nemaiîntâlnit. Îngerii i-au anunţat pe păstori, în cântările de bucurie ale cerului  : ”Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul !”

     Ce celebrăm noi la Crăciun ? Ce este cu această sărbătoare ? Acum sărbătorim faptul că Domnul Isus a venit în lumea noastră ca Mântuitor, să ne salveze de la o moarte veşnică sigură. Dumnezeu Tatăl a văzut nevoia de salvare a întregii omenirii şi, peste veacuri, nevoia mea şi a ta şi, prin Domnul Isus Hristos, Mântuitorul, ne-a oferit soluţia : Pacea şi împăcarea cu Dumnezeu.

     Ştim cu toţii că planeta pe care trăim a fost şi încă este zguduită de războaie crâncene. Nu există pace nici acum pe pământul nostru. Din istorie cunoaştem că s-au semnat o mulţime de tratate de pace între ţări şi naţiuni aflate în război unele cu altele, chiar şi între marile puteri mondiale ale lumii, s-au semnat tot felul de armistiţii, dar aceste tratate diplomatice nu au reuşit şi nu vor reuşi nici în viitor să asigure pacea lumii, pentru că natura omului nu s-a schimbat. Când Dumnezeu a privit spre planeta noastră, El a ştiut că nevoia noastră cea mai mare nu era de a deveni mai bogaţi din punct de vedere material, nici de a avea şcoli mai bune şi nici chiar servicii sociale cu mai multe programe. Cea mai mare nevoie a omenirii a fost să aibă un Salvator al sufletelor lor, pentru veşnicie, pentru Dumnezeu. Dar, vorbind de pace pe pământ, va trebui să înţelegem că aceasta nu va putea să existe atâta timp cât omul nu se va ridica din starea lui păcătoasă şi nu va avea inima şi gândirea schimbată prin acceptarea Domnului Isus Hristos în viaţa şi inima lui. Nevoia noastră cea mai mare este aceea de a primi viaţa veşnică prin Copilul născut în Bethleem şi a fi, astfel, salvaţi de iadul veşnic care ne era destinat din cauza păcatului.

   Cum am putea, oare, descrie această stare de lucruri ?  Cum am putea pune în cuvinte ce a făcut Dumnezeu pentru noi atunci când L-a trimis pe Unicul Său Fiu preaiubit în lumea noastră, cu scopul precis de a muri pentru păcatele noastre ?

     Domnul Isus Hristos este un Cadou de nedescris, „Darul fără plată a lui Dumnezeu”, în primul rând din cauza naturii Sale divine, care nu poate fi înţeleasă de mintea noastră umană, din cauza scopului pentru care a venit pe pământul nostru şi, în al treilea rând, din cauza faptului că ne-a fost dăruit ca un cadou, pentru care nu a trebuit să plătim nici un preţ.

·       Harul lui Dumnezeu faţă de noi a fost atât de mare încât un asemenea cadou ne-a fost oferit absolut în dar şi fără plată.

     Cadourile pe care le vom oferi celor dragi cu ocazia Crăciunului, au un motiv şi anume, fiecare recipient are o relaţie cu noi. Vom cumpăra un cadou soţului sau soţiei noastre pentru că sunt partenerii noştri de viaţă. Vom cumpăra încă şi mai frumoase daruri copiilor şi nepoţilor noştri, pentru că ei sunt „os din oasele noastre şi carne din carnea noastră...”. Nici pe restul membrilor familiei nu îi vom uita, pentru că sunt... parte din familie. Dacă îţi voi oferi ceva ţie, care nu eşti parte din familia mea, se datorează faptului că – poate – mi-ai oferit şi tu ceva anul trecut şi, atunci, eu nu ţi-am cumpărat un cadou... Aşa că, îţi datorez unul anul acesta şi, în felul acesta, ciclul se repetă de la an la an. Dacă voi oferi ceva unui om sărac sau unei familii lipsite, voi face lucrul acesta pentru că, adânc, în spiritul meu, îmi dau seama că, am o obligaţie faţă de statutul meu de creştină şi faţă de cei din jurul meu. În comparaţie cu aceste sentimente umane, ceea ce face Darul lui Dumnezeu atât de special şi deosebit pentru fiecare din noi se datorează faptului că El nu ne-a datorat absolut nimic, noi nu I-am oferit absolut nimic ca să putem aştepta ceva de la El. Din contră, am fost şi rămânem într-o continuă „luptă” cu El şi cu dorinţa Lui de a deveni Mântuitorul viaţii noastre. În Cap. 5 din Romani, Pavel spune ceva foarte deosebit privitor la cercetarea noastră personală şi anume : „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre...” Dumnezeu ne-a oferit un Cadou nu pentru că S-a simţit obligat să o facă, ci pentru că dragostea Lui pentru noi este atât de copleşitoare... Domnul Isus Hristos este un cadou al dragostei Tatălui faţă de mine şi faţă de tine. Iar când vei privi cu ochii imaginaţiei la ieslea din Bethleem, la copilul Isus, îţi vei da seama că El nu este altceva decât un Cadoul al Harului lui Dumnezeu. Şi nu există în vocabularul omenesc cuvinte adecvate care să descrie suficient Harul lui Dumnezeu pentru noi, prin Domnul Isus.

·       Un alt motiv pentru care Cadoul Tatălui pentru noi este indescriptil constă în  efectele pe care Domnul Isus le are asupra noastră. Ce se întâmplă cu noi când acceptăm Cadoul lui Dumnezeu în viaţa noastră ? Când îţi vei deschide, în seara de Crăciun, cadourile pe care ţi le-a pregătit familia sau prietenii, îţi vor schimba, oare, acestea viaţa ? Poate că da, în unele direcţii, superficiale şi trecătoare,  dar, în general, vei rămâne acelaşi care ai fost întotdeauna. Dar Biblia ne învaţă că, atunci când Îl vom accepta pe Domnul Isus Hristos, Darul de nedescris al lui Dumnezeu, în viaţa noastră, niciodată nu vom mai fi aceeaşi ca înainte de a-L avea pe El, din cauza efectelor prezenţei Lui în viaţa noastră.

     Iată câteva din aceste efecte :

·       Primul rezultat al prezenţei Domnului Isus în viaţa noastră va fi faptul că suntem iertaţi de păcatele noastre. Probabil că veţi spune în sinea voastră că acest adevăr îl ştiaţi demult şi nu vă mai impresionează. Dar, de o importanţă majoră de ţinut minte este faptul că Dumnezeu le şi aruncă în marea uitării şi ne promite că nu şi le mai aminteşte niciodată. Şi asta se întâmplă doar din cauza faptului că Domnul Isus Hristos este acum Salvatorul meu şi al tău.. Păstrează acest adevăr în inima ta şi bucură-te de acest efect minunat.

·       Când am fost iertaţi de Domnul Isus am fost adoptaţi în familia Lui şi am primit o cetăţenie garantată în ceruri, în împărăţia Sa. Înainte de a primi acest Cadou, eram nişte străini pentru împărăţia lui Dumnezeu, separaţi prin păcat de cer şi de Dumnezeu, Dar acum, pentru că L-am acceptat pe Domnul Isus, suntem fii şi fiice adoptate, ai Atotputernicului Dumnezeu. Acum avem fraţi şi surori, o familie care simte cu noi şi cu bucuriile şi nevoile noastre şi toate acestea pentru faptul că am acceptat Cadoul venit de la Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.

·       Odată cu acceptarea Domnului Isus Hristos în viaţa noastră, am primit şi darul Duhului Sfânt care locuieşte acum în noi. Acum, avem un Sfătuitor care ne va călăuzi, ne va sfătui, ne va proteja şi ne va întări atunci când suntem slabi pe cale !

·       De asemenea, am primit pacea Sa. Nu pacea oamenilor, ci acea pace care „întrece orice pricepere” omenească. Pacea aceea care ne va permite să putem face faţă situaţiilor de fiecare zi, care ne va da o viziune nouă asupra oricărei probleme cu care ne confruntăm şi prin care vom putea să vedem, dincolo de poluarea din faţa noastră, aerul curat şi nepoluat al cerului, unde se află acum Mântuitorul nostru !

·       Din cauza Domnului Isus, locuinţa noastră din ceruri este deja achitată şi e vorba de o locuinţă veşnică, pentru întreaga eternitate. O locuinţă pentru care cuvântul „de nedescris” se potriveşte din nou, de minune ! Probabil că aşa ceva i s-a întâmplat şi apostolului Pavel când, privind la Domnul Isus, a spus : „Eu nu Îl pot descrie. Tot ceea ce pot să fac este să cad în genunchi şi să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare”.

     Şi, de fapt, cred că asta este ceea ce trebuie să facem şi noi  la acest Crăciun : să cădem în genunchi înaintea lui Dumnezeu şi să Îi mulţumim pentru Darul lui nespus de mare, indescriptibil şi fără plată.

     C\nd Dumnezeu a privit la omenirea noastră, plină de confuzie, cu peste 2000 de ani în urmă, El a văzut soldaţii romani mărşăluind pe străzile lumii de atunci şi a văzut oamenii căutând pacea şi un scop în viaţa aceasta. Dorinţa Lui a fost să comunice omenirii că El este un Dumnezeu al iubirii care doreşte să aducă izbăvirea pentru orice suflare de pe pământ. Dar cum ? Care ar fi fost metoda cu şansele cele mai mari de reuşită pentru a comunica celor de pe pământ planul Lui pornit din dragoste ? Dacă omenirea L-ar fi văzut atunci pe Dumnezeu în toată puterea şi gloria Lui, cu siguranţă că ar fi fost şocată şi îngrozită şi fiecare ar fi fugit să se ascundă cum ar fi putut mai bine. Nici un om nu s-ar fi simţit în stare să se apropie de Dumnezeu şi să vorbească cu El în astfel de împrejurări. Dacă Dumnezeu ar fi vorbit omenirii şi aceasta I-ar fi auzit vocea de tunet, în nici un caz nu ar fi putut percepe dragostea lui Dumnezeu într-un tunet... Dacă ar fi trimis pe pământ legiuni de îngeri pentru a vorbi şi salva omenirea de Diavolul şi îngerii lui, oamenii nu ar fi ştiut cum să reacţioneze... Probabil că noi, oamenii, nu vom fi niciodată în stare, de fapt, să experimentăm dragostea lui Dumnezeu în adevărata ei profunzime...

     Deci, iubiţii mei, cum am putea noi, de fapt, să descriem ceea ce este de nedescris ? Probabil de aceea, Dumnezeu a decis să trimită pe Domnul Isus Hristos în lumea noastră sub forma unui nou născut, a unui copilaş, pentru că micuţii aceştia nu sperie  pe nimeni. Eu sunt atât de gingaşi şi lipsiţi de apărare... Un copilaş poate fi luat în braţe, iubit şi răsfăţat, îţi poţi apropia faţa de pielea lui moale şi delicată, îi poţi lua mânuţa în mâna ta şi el te va prinde cu degeţelele lui micuţe... Primindu-L pe Domnul Isus în lumea noastră ca un copilaş, orice suflet se poate apropia de El...

     Gestul şi planul lui Dumnezeu sunt de nedescris. Dar vestea bună este că noi nu trebuie să fim capabili să Îl descriem pe Domnul Isus pentru a-L putea accepta în vieţile noastre. Singurul gest pe care trebuie să îl facem este să ne deschidem inimile şi să ne lăsăm schimbaţi de prezenţa Lui în noi. De aceea, porneşte şi tu la drum astăzi cu păstorii care au auzit Vestea Bună, primeşte-L pe Domnul în inima ta şi acceptă darul „nespus de mare”, de nedescris, al lui Dumnezeu pentru tine.  

     Domnul să te ajute la aceasta !

     Vă dorim tuturora un Crăciun binecuvântat în care Domnul Isus Hristos să fie centrul bucuriei noastre iar mulţumirile aduse Tatălui pentru Darul Lui nespus de mare să ne umple inimile. Vă dorim un An Nou, 2012, fericit şi cu multe împliniri după planul şi voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

Cu dragoste şi multă preţuire, ai voştri prieteni şi fraţi în Domnul,

Aurelia & Tibi Gabor