…………..
Destul cu imaginea asta, desi ar fi folositor sa vedeti cum m-am pus impreuna si cit de bine mi-am coordonat imbracamintea. M-am uitat iute la pantofi- si va anunt ca sint amindoi acelasi model si aceeasi culoare. Va mai anunt ca dupa 2 cafele si un Excedrin…sint treaza si gata sa infrunt problemele zilei…
Numai ca experienta asta ( care nu este unica si nici nu cred ca nu se va repeta) mi-a dat de gindit…Asta este o trezire fizica…dintr-un somn fizic absolut necesar pentru ca trupul nostru sa functioneze bine. Exista insa un somn spiritual din care avem nevoie sa ne trezim- si sa ne trezim de-a binelea – sa fim absolut constienti de tot ceea ce facem …
Daca eu in starea mea de somnolenta puteam sa fac greseli la volan …ca individ, in starea de somnolenta spirituala pot face greseli care sa aiba consecinte vesnice.
Ar fi rau destul sa mor intr-un accident , in traffic, undeva… Dar ar fi teribil sa pierd vesnicia pentruca nu am reusit sa stau alerta, si astfel nu pot sa fiu atenta la felul cum navighez prin lumea asta in viata ce mi-a fost data. Sintem aici pe pamint pentru scurt timp. Desi uneori viata noastra pare si plictisitoare si enervanta si obositoare, fara rost sau cu probleme ce ne depasesc, exista motive pentru fiecare lucru care ni se intimpla…Si atunci cind nu intelegem- sau mai ales atunci cind nu intelegem de ce trecem printr-o situatie, trebuie sa fim absolut siguri ca “ochii Lui’ sint atenti la fiecare miscare pe care o facem…ca ingerii Lui sint in jurul nostrum pregatiti… gata sa sara in ajutor la nevoie, ca nimic nu este irosit in economia Lui Dumnezeu si chiar mai mult- ca toate sint planuite si cu un scop- si scopul este binele nostru. Ca sa crestem, ca sa ne interim, ca sa devenim aceea persoana pe care Creatorul a intentionat sa fim- acel vas de care Olarul avea nevoie in gospodaria Lui.
Asa ca, nu stiu exact cit de somnolenti sinteti voi, dar eu ma vad pe mine adormita si la propriu si la figurat de atitea ori. Vreau …si nu prea vreau sa stau treaza si sa veghez. E greu sa veghezi…e greu sa fii alert tot timpul. Dar uitat-va in jur…o lume nebuna ne inconjoara. Oamenii si-au pierdut busola , si-au pierdut bunul simt, si-au pierdut masura, si au pierdut cam tot ce da farmec si frumusete vietii. Alearga si ei si alergam si noi deseori ca niste bezmetici incolo si incoace, fara directie – pentruca nu mergem in singura directie in care trebuie sa mergem- ba nu- sa alergam …in bratele Celui care a promis ca din mina Lui nu ne poate nimeni smulge.
Nu stiu daca am reusit sa creez o imagine suficient de reusita a somnolentei in care existam…Un lucru este sigur. Trebuie sa ne scuturam si sa facem eforturi sa ne trezim cit inca se mai zice “astazi”…sa fim alerti, constienti …sa ne alegem directia in viata – si atenti, foarte atenti…sa ne indreptam catre tinta calatoriei noastre pe acest pamint…
Cu putina vointa si efort si cu ajutorul Tatalui…intr-o zi vom ajunge la destinatie.
No comments:
Post a Comment