09 December 2011

OBICEIURI DE CRACIUN -4

Cum am putea sa uitam de un alt obicei…cumparaturile de Craciun. Ati auzit expresia, nu-i asa? In Romania , pe vremea copilariei mele, o pereche de manusi si o ciocolata era un…cadou frumos. Dar vremile alea s-au dus…

Cind am venit in America am intrat in iuresul asta …ce mai…nebunie curata. Se cheltuie in nestire…se cumpara toate prostiile. Cu vinzarile dintre Ziua multumirii si Craciun magazinele isi fac planul anual. Oamenii cumpara pe credit…cumpara lucruri nefolositoare…cumpara de dimineata pina seara. Este o febra in aer…

Obiceiul asta insa s-a dus atit de departe ca a ajuns o povara pentru multi. Trebuie sa cumperi cadou la toti aia care s-ar putea sa-ti faca cadou…si cum sa te prezinti fara cadou? Am o colega care spunea ca fiica-sa are sub pom in fiecare an in jur de 100 de cadouri. Multe dintre ele au ajuns sa fie trimise in Romania de biserica noastra ca dua ce fiica-sa se satura de ele sa le tina in dulap, le face vint…si mama ei le doneaza stiind ca vor fi trimise la altii mai putin norocosi. Cineva ajunge sa se bucure de lucrusoarele alea pina la urma…dar asta nu schimba nebunia ce se face la casa lor . Si fetita asta are numai…28 de ani…

Apoi copiii astia plini de toate lucrurile au liste interminabile cu lucruri pe care le vor…le cer…se supara daca nu le primesc…

-Ca toti au, numai eu nu am…Ati auzit fraza asta vreodata? Cum apare ceva nou in tehnologie…gata…si copiii si nepotii nostrii trebuie sa-l aiba.

Intr-un an…a trecut mult de-atunci, eu si fratii mei ne-am hotarit sa ne lasam de obiceiul asta tembel care ne facea sa asteptam cu groaza ca vine Craciunul. Si ca sa nu se supere nimeni- am hotarit ca numai copiii vor primii cadouri . Si daca vrem sa participam le dam parintilor ceva bani ca sa-i puna linga ce planuiesc ei si sa cumpere ceea ce stiu ca au nevoie copiii. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat impreuna. Si ne-am putut bucura de sarbatori fara grija ca trebuie sa platim mai tirziu pentru cadoriseala.

Care o fi fost sensul acestui obicei… la inceputurile lui? Precis zic eu acela de a ilustra Darul nespus de mare pe care Dumnezeu L-a facut omenirii. Dar de la ilustratia aceea la nebunia de astazi e o asa distanta ca nimeni nu mai stie ce insemnatate mai au cadourile si de ce trebuie sa ne bagam in datorii pina peste cap cu cumparaturile de Craciun!!!

Pentruca traim in societatea in care traim si pentruca este poate prea greu sa renuntam in totalitate la aceste obiceiuri care nu cred ca ar avea nimic rau in ele daca nu le-am suprapune adevaratului scop al sarbatorii si daca nu le-am da o mai mare importanta decit Sarbatoritului…ar trebui totusi sa minimalizam aceste indeletniciri periculoase din toate punctele de vedere. Stiu familii care pun sub pom 3 daruri pentru fiecare copil, dar unul dintre daruri – la alegerea copilului va fi luat si dus la cineva sarac si facut cadou in ziua de Craciun. Cred ca este un obicei frumos…si copiii invata sa fie si ei darnici. Stiu oameni care aleg cite o familie saraca si in loc sa-si faca cadou unii altora, cumpara cadouri pentru acei pe care i-au ales sa fie recipientul dragostei lor pentru Christos de Craciun…Putem sa facem un cadou cuiva care are nevoie sa stie ca Christos a venit sa

dea…sa Se dea pe Sine Insusi. Daca tot noua ne dam si daca tot pentru noi adunam – atunci pe noi ne si sarbatorim…

Biblia zice sa cerectam toate lucrurile si sa luam ce este bun. Si obiceiul asta de a face daruri de Craciun poate fi schimbat din nebunia in care a ajuns intr-o binecuvintare daca in Numele Lui Isus o sa daruim altora ceea ce avem…si atunci cu siguranta ca nu vom cheltui pe credit si nici n-o sa facem din “cumparaturile de Craciun” ceva ce sa semene cu o noua profesie…de ”shopper” ( pentru cine nu intelege limba engleza traducerea este- persoana care face cumparaturi – in America sint unii oameni instariti care angajeaza personae care sa le faca si serviciul acesta).

Si daca sinteti in cautare de bucurie...sa stiti ca bucuria de a da este cu mult, mult , mult mai mare decit aceea de a primi!

No comments: