Care este diferenta dintre primul Craciun si Craciunul asta? Pentru marea majoritate …pentru lumea care se inghesuie sa cumpere , sa procure, sa-si faca rost, sa-si gaseasca si sa-si gateasca culcusul…nimic nu s-a schimbat. Toti alergam pentru noi, pentru ai nostrii. Asa a fost atunci si asa este si astazi. Da…numele sarbatorii spune ceva, dar mare parte din timp sintem preocupati cu noi insine si nicidecum cu Sarbatoritul.
Intr-un anume fel putem zice ca lumea de atunci a fost prea ocupata ca sa-l primeasca pe Christos asa cum astazi ocupatia asta cu nevoile si dorintele noastre personale ne inghite tot timpul disponibil. Un lucru este sigur – ca sa se nasca Christos in inima noastra trebuie sa-I facem loc – asa cum in Bethleem a fost nevoie de un loc…de un spatiu privat, intim…Nasterea este un act intim, desi in zilele noastre unii fac circ si din treaba asta.
Preocuparea mea este cu mine mai mult decit cu altii. Nu scriu ca sa va arat cit sint eu de bine si ce rai sint altii…Ma vad ca pe unul din gospodarii cumsecade al Bethleemului, ocupata pina peste cap cu pregatirile acestei sarbatori. O sa am musafiri si casa o sa-mi fie plina si vreau ca fiecare coltisor sa fie maturat si decorat ca oaspetii mei sa se simta bine si sa stie ca ii pretuiesc, etc…Dar El? Ce pregatire fac pentru El? Care-I spatiul pe care I L-am pregatit Lui?
Ce-ar fi ca de data asta, ca anul asta sa-L iau cu mine pe unde merg…sa facem pregatirile impreuna…sa ii spun ca dintre oaspeti El este cel mai pretuit, si ca daca n-ar fi El, n-as avea ce sa sarbatoresc? Ca nici un dar pe care l-am primit vreodata nu se compara cu darurile cele mai mici pe care mi le da El mie, in fiecare zi.
Totul este perspectiva…ca pot linistita sa-mi vad de treburile zilnice si de sarbatori si de sarbatoriti atita vreme cit locul Lui este in centrul activitatilor mele …atita vreme cit inainte de orice alta pregatire, am rezervat spatiul cel mai pretios din viata mea, din inima mea , si chiar locuinta mea...pentru El.
No comments:
Post a Comment