Primii 25 de ani din viata i-am petrecut in Valea Jiului. Pe vremea copilariei mele orasul Petrila in care locuiam, era atit de murdar - plin de funingine…arata jalnic. Dar in noaptea de Craciun Dumnezeu se indura de noi si albea totul…si pe lumina feerica a stelelor mergeam cu colinda din casa in casa ducind plini de bucurie cea mai minunata veste care a fost vreodata adusa omenirii. Ma trec fiori ori de cite ori imi amintesc. In Valea Plingerii, am trait clipe inaltatoare in fiecare ajun de Craciun.
Am auzit multe predici despre Craciun… si despre faptul ca Printul Pacii s-a nascut intr-un loc sarac- intr-o iesle. Si parca cei care ne impartaseau Cuvintul o faceau cu parere de rau. Domnul Domnilor s-ar fi cuvenit sa Se nasca intr-un palat bogat, nu in simplitate si saracie. Numai ca atunci n-ar mai fi venit la noi cei nevoiasi; si n-ar mai fi fost Domnul nostru…si vestea si miracolul Craciunului n-ar mai fi avut insemnatatea pe care o are pentru fiecare din noi.
M-am gindit zilele astea la faptul ca inima mea nu este altceva decit un staul murdar…un loc friguros, umed, locuit de toate gindurile mele care behaie citeodata ca si animalele din staul si ma intrerup si ma deranjeaza…ca omenescul meu este prezent in toata splendoarea – ca adamicul din mine inca isi pastreaza toate proprietatile omului alungat din Eden. Dar ca in haosul si deranjul din staulul inimii mele s-a nascut cea mai minunata faptura din lume…si El face ca staulul meu sarac si jalnic sa straluceasca de lumina si cintec si bucurie…ca faptura Printului Pacii aduce acolo esenta Dumnezeiasca care poate transforma cel mai jalnic si umil loc intr-un loc de o importanta si o functie de neegalat.
Imi place sa scriu…si simt nevoia sa impartasesc bucuria Craciunului din staulul inimii mele cu toti cei care vor sa se bucure cu mine. Nu toti avem acelasi staul…al unora arata mai bine ca al meu…mult mai bine. Si cei cu staule mai frumoase sint citeodata intrigati de cintarea care vine din staulele mai sarace…Dar trebuie sa intelegeti ca, cu cit staulul este mai mic si mai umil, cu atit bucuria adusa de prezenta Printului Pacii este mai mare…Cine ar putea sa opreasca aceasta bucurie? Si mai ales…de ce?
Noaptea de Craciun…este noaptea cind in ieslea inimii mele s-a petrecut un miracol…si in saracia, frigul si murdaria ce se gasea acolo Dumnezeu a hotarit sa trimita ce avea mai bun – pe Fiul Sau. Si-I voi cinta…si-I voi cinta…o vesnicie…http://www.facebook.com/photo.php?v=10150532351260211
2 comments:
Cat de real ai redat in imagini starea inimi noastre si binecuvantarea ce ne-a adus-o Domnul Isus venind pentru noi si murind pentru noi ca sa putem fi curatiti si salvati din situatia disperata in care nr aflam fiecare dintre noi. Cu siguranta ca tu esti" madularul din Trup", care scrie ce gandeste fiecare cu acuratete, eu cred ca sunt acel "madular care incurajeaza " si tot asa fiecare avem rolulul nostru in "Trup". Si slava Domnului ca El, Domnul Isus este "Capul"
Citind am simtit un fior de bucurie in inima . Isus a spus ca cei saraci.... vor fi fericiti dar nici odata nu a spus ferice de cei bogati sau mai bine zis de cei cu inima legata de bogatii. Cetind m-am dus cu gindul la povestea despre camasa fricitului pe care cred ca o sti si tu din copilarie .Doresc ca prezenta lui Isus si a dragostei sale sa fie in inimile noastre si atunci avem sigur fericre .
Post a Comment