Inca il mai am in imagine…un coleg de la lucru - dintr-un alt departament, ieri, pe la prima pauza l-am vazut cu un alt individ pe care nu-l cunosteam la o masa din cafeteria…Era el tuciuriu la fata - ca originea este de indian, dar parca se innegrise de-a binelea. Individul necunoscut ( pina la urma am aflat ca era upper mannagement - seful lui) scria ceva pe niste hirtii, si el scotea din portofel carduri…printre care si cardul de acces in cladire…
Astazi am aflat ce se intimplase. Compania se reorganizeaza si dupa 30 de ani de munca l-au pus pe liber. Mai avea omul 2 ani ca sa iasa la pensie ca vroia sa iasa la pensie dupa ce fiica lui termina facultatea….Daca copiii sint inca in scoala poti sa pastrezi asistenta medicala pentru ei…pina termina. Mi-a venit asa…pe loc - rau de la stomac. Eu fac parte din sindicat si noi avem alte contracte cu compania - credem noi ca mai sigure - tipul era insa management si el…dar indiferent…gindul ca nimic nu este stabil pe lumea asta…dar absolut nimic, nu este unul care sa dea confort.
Paul, ca asa il cheama, a trimis un e-mail la colegii lui si la subiect spunea…"good by"…e-mail fara continut insa…Ce-ar mai fi putut spune?
Sintem siguri de ceva pe lumea asta? De nimic…niciodata! Putem sa controlam? Nici in viata noastra prea mult si nici a altora…Ma mir de oamenii care nu cred in Dumnezeu cum nu innebunesc la gindul ca totul este intimplator…Nu ca as trai eu intr-o lume speciala…dar gindul ca nimic nu se intimpla fara stirea si aprobarea Lui Dumnezeu imi da atita confort…Cumva stiu ca nevoile mele vor fi acoperite - ca nu voi duce lipsa de nimic…
Nu…nu am tot ce as vrea…e drept. Dar exista o distanta uriasa intre necesitati si alte dorinte neimplinite. Asa ca…atunci cind lumea se invirte parca mai repede decit o rotatie la 24 de ore... Pot sa cint linistita…
"Ma-ncred in El, orice s-ar intimpla…
Pe drumul meu sau in viata mea
Fie ce-o fi, in orice zi
Cerescul Tata m-a calauzi!!!"
6 comments:
E mare lucru sa sti, sa crezi si sa te increzi.Domnul sa fie cu tine sa poti zice si crede Psalmul 23 ,atunci fericirea si pacea te vor insoti. Primeste te rog dela mine un gind cald si curat pentru tine si toti pe care ii iubesti Marta
Apropae 2000 ani de stradanie nu pare ca a dat rezultate.
Sau ca sa fiu exacta, au dat rezultate partiale.
Reusim sa fim buni parinti,buni copii,ne imbracam frumos ascultam rugaciuni sau cantece,ne plezneste splina de multumire si de slava ce oa dam lui Dumnezeu,pana iesim afara si incepem sa ne puratm ca in jungla,scoatem la iveala cele mai intunecate instincte.
Apoi venim iar acasa,alta duminica...."Iarta-ne doamne greselile nostre...."..etc...etc
Sigur, nu vreau ca patronul sa fie in pierdere,nici sa platesca un om inutil.
Dar pe de alta parte,de multe ori este vorba de investitii gresite de strategie gresita,de fonduri care nu se intorc in circulatie si mai ales de ochii mari ai patronilor.
Asa este Rodica, nimic nu-i sigur.Si la noi au schimbat strategia si anume.Ne-au schimbat intre noi zonele pe care lucram.Am colege care de 20 de ani au lucrat pe aceeasi zona iar acum le-au pus pe alta.
Cica aceasta schimbare este doar pentru o perioada de timp apoi se fac din nou alte schimbari si toate acestea pentru a nu ne imprieteni intre noi a nu avea incredere unii in altii!?
Ei cred ca noi suntem prosti si nu vedem....
Dar cum zici tu
Eu ma incred in Domnul etc.
O sa-mi notez strofa ca tare ie faina!
De trei zile stau pe blogul tau si citesc si iar citesc si-mi umlpu sufletul de bucurie cu fiecare cuvant pe care il rostesti, simt citindu-te ca scrii cu gandurile mele...esti un OM minunat pe care il iubesc fara a-l cunoaste decat virtual, te imbratisez si-ti doresc tot ce e mai bun si mai frumos pe lume in calea si in viata ta! Ruxy
Ruxy...mi-ai mai dat si tu un pic de curaj si energie prin commentul tau. Ca uite asta este puterea cuvintului pe care n-o intelegem sau n-o respectam suficient ca altfel am folosi-o mai des. Multumesc pentru cuvintele tale generoase.
Din toata inima Rodica, eu iti multumesc pentru tot!Si bunului Dumnezeu ca lasa pe pamant oameni atat de minunati, te imbratisez! Ruxy
Post a Comment