GINDUL ZILEI...

     Nu aduce anul ce aduce ceasul...Sintem deja acomodati sa scriem 2012 la data...Anul asta am scris si eu de citeva ori, cu toate ca am lipsit de la lucru mai mult decit am fost prezenta...ca acolo trebuie sa tin o evidenta mai stricta a timpului.
    Si..anul asta e chiar lipsit de orice inspiratie sau sint eu prea obosita sa gindesc, sa simt, sa trag concluzii? Daca m-ati intreba ce fac as zice ca "zac"...si la propriu si la figurat.
    Pentruca v-am spus ca Deb a facut pneumonie poate ar trebui sa va spun ca ieri am adus-o acasa ( La Modesto) si se trateaza cu medicamente si incerc sa-i fac sederea cit mai placuta fara sa o innebunesc ...Ca...si cind vrei sa faci bine poti sa scoti pe cineva din sarite si eu cred ca am un talent special in directia asta. As vrea de fapt sa o vad ca maninca si ca se ingrasa vazind cu ochii...dar bineinteles ca nu se intimpla asa si sint mereu dezamagita...
     Am inceput sa va spun inca de la terminarea anului trecut ca am inceput sa ma rog zilnic rugaciunea "Tatal nostru"; ca am ajuns eu la concluzia ca este singura modalitate de a avea cel putin o rugaciune corecta - ca repetind cuvintele Domnului Isus si gindindu-ma la intelesul lor, am singura sansa de a ma ruga "dupa voia Domnului", ca altfel am tendinta sa ma rog dupa voia lui Rodica...
     Am experimentat pina acum acest lucru si de la inceput va spun ca am dat de probleme ...Logica mea a fost tare scurta si cind lucrurile au inceput sa se precipite la inceputul anului si cind toti ai mei ne-am imbolnavit pe capete...nu mi-a venit sa cred ca e voia Lui sa ne imbolnavim...Si uite ce...gripa nu a fost ceva ce a provocat vreodata atita ingrijorare. Ce se intimpla? Mi-am indreptat gindurile catre rugaciunea ce o rosteam..."faca-se voia Ta precum in cer asa si  pe pamint!"...Asta este voia Lui cu privire la noi aici pe pamint? Daca iau in considerare ca Numele Lui trebuie sfintit...pai...sa fiu sincera, cind sintem bolnavi il sfintim mai mult decit cind sintem sanatosi. Cind sintem sanatosi sintem prea ocupati cu ...ce sintem ocupati, ca sa o facem..."Vie Imparatia Ta"...cred ca depinde de starea pe care o avem noi oamenii pe pamint. Biblia spune ca noi putem grabi venirea Domnului facindu-ne datoria- si datoria noastra este sa mergem sa ducem "Vestea Buna" oricarui suflet...
     Am ajuns la piinea cea de toate zilele si acolo am vazut ca nu s-au facut schimbari. Conform promisiunii Lui, am avut-o cu prisosinta in fiecare zi. Urmeaza insa fraza care pe mine ma da peste cap ..."Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostrii"...Si din ce trece timpul si ma gindesc mai mult la ea din aia mi se pare mai greu s-o rostesc. Nu ca nu iert...dar nu-mi vine sa uit. Si stiu ca e ok pentruca daca cineva ma trage pe sfoara odata in viata e vina lui, daca de mai multe ori- e vina mea- ca trebuie sa veghez...dar ma intreb daca nu pastrez pe teava mintii mele niste praf de pusca chiar daca am renuntat la glonte. Am motive sa vreau ca Domnul meu sa stearga cele mai fine urme de pacat si de rusine din viata mea...si nu pot spera la o astfel de iertare atita vreme cit n-o pot acorda altora ( ca o merita sau nu- si asta e alta treaba- ca nici eu nu ma vad prea plina de merite).
     Si uite ca e dimineata...sfirsit de saptamina din nou...ma gindesc cum s-o fac pe Deb sa capete un pic de pofta de mincare...ma gindesc cum sa fac sa imi pastrez pentru mine o pofta de mincare redusa...mai tusesc din cind in cind de se cutremura casa...si ma gindesc ca treaba asta cu rugaciunea "Tatal Nostru" este mai dificila decit mi-am imaginat...
     Si inca un lucru...Cred ca am inceput sa doresc mai mult venirea Lui..."Caci a Lui este Imparatia"...si dupa cite stiu, Imparatia Lui este mult...muuuult mai buna decit cea in care traim.