Am darul uitarii…vorba romanului…”de la mina pina la gura”. Dar ce uit sint detalii care nu ma intereseaza. Ieri am auzit ceva despre un doctor in stiinta. Parca…parca il chema George Washington Carver( http://shs.umsystem.edu/famousmissourians/scientists/carver/). Si acest om de stiinta impresionat de creatia Lui Dumnezeu s-ar fi rugat ca Dumnezeu sa-i dea intelepciunea necesara sa inteleaga tainele Universului.
In timp ce medita la aceste lucruri, Dumnezeu l-a facut sa inteleaga ca el este prea mic si tainele prea mari ca sa poata sa le priceapa. Atunci s-a gindit sa-L intrebe pe Dumnezeu macar sa-i spuna totul despre scopurile pe care le are cu fiinta umana…Dar in tacere a primit acelasi raspuns…ca mintea lui este incapabila sa priceapa si acest lucru- dar…sa incerce sa studieze ceva mai mic…o aluna de pamint, de exemplu.
Si sirguincios omul de stiinta a inceput sa studieze aluna…careia i-a gasit dupa o vreme nu mai putin de 320 de intrebuintari…
……………………………………
Noua ni s-a cerut sa fim lumina in locul unde ne aflam…Sa dam gust si sa fim sare in mediul in care am fost asezati. Un an nou nout ne sta in fata, gata sa absoarba orice miscare, orice fapta, orice vorba spusa – si sa le pastreze pentru posteritate. Nimic nu se pierde in lumea asta…undeva, se pastreaza fiecare respiratie , fiecare ton, fiecare miscare pe care le facem.
Uneori ni se pare ca sintem prea mici, prea neinsemnati, nu avem resurse suficiente ca daca am avea mai mult, am fi mai puternici atunci cu siguranta am putea face mai mult si mai bine pentru Domnul…Chiar? Sau daca am avea mai multe resurse am fi mai preocupati de cum sintem ca sa risipim sau sa ne risipim.
Mi-a placut chestia cu aluna …sa ne concentram si noi la ceea ce avem…la aluna noastra. Poate vom reusi sa-i gasim mai multe intrebuintari decit ne-am imaginat…poate vom descoperi un nou univers ascuns intr-o cojita de aluna…
No comments:
Post a Comment