Mai am citeva minute pina sa plec la lucru...Psalmul 114 si 115 mi-au fost ceasca de promisiuni si binecuvintarea pe ziua de astazi. Am cerut curaj si speranta, si Dumnezeu mi-a amintit ca El este cel care a scos pe poporul evreu din Egipt...
E drept...erau pe jos, e drept, carau cu ei copii si batrini care mergeau incet, e drept, aveau piinea in covata si putina mincare cu ei...e drept, parea o nebunie sa creada ca o gloata de oameni in sandale o sa treaca desertul...Dar cind Dumnezeu este cu cineva, astea devin detalii neinsemnate...un peisaj care eventual va deveni o amintire si o mirare de viata.
Ati trecut vreodata printr-un "desert" in viata? Ceva extraordinar si imposibil de crezut dar real? Eu am trecut prin astfel de momente...Psalm 115:11 zice ca cei care se tem de Domnul sa nu se teama ca El este scutul lor...
E mare promisiunea asta ca vei iesi din Egipt...oricare ar fi acel Egipt...Importante nu sint detaliile...cit de infricosator este locul unde esti si cit de grea pare sau imposibila iesirea din situatie. Astea sint detalii pentru Faraon...nu pentru copiii lui Israel si nu pentru copiii Domnului. Noi avem zi si noapte un semn care sa ne aminteasca...Cuvintul Lui care sa ne improspateze speranele...un rug de foc mistuitor noaptea si un nor care sa ne acopere si sa ne protejeze de arsita zilei ...mana din cer ca sa ne sature si apa...apa in desert - ca n-a murit niciunul din copiii lui Israel din lipsa de apa, de mincare, din cauza arsitei...Cei care au murit au murit de neascultare. Fa-ma Doamne ascultatoare de Tine si da-mi intelepciune sa nu-mi iau ochii de la Tine!
1 comment:
În fiecare zi AVEM nevoie de DUMNEZEU !
Post a Comment