Aseara citisem ceva si as fi vrut sa traduc…numai daca m-as fi putut dezlipi de canapea. Dar un duh de neputinta m-a tinut legata de pernele moi si confortabile; asa ca n-am tradus nimic. Asta nu inseamna ca n-am sa va spun povestioara care am citit-o…mai ales ca este una adevarata.
Nu ma intrebati numele scriitorului ca nici asta nu-mi amintesc. Aseara am avut o lene generala…
Si povestea acest om in virsta despre mama lui. Spunea ca de fapt parintii lui au fost oameni foarte simpli; facusera scoala pe vremea cind de la clasa intiia pina la clasa a opta erau toti copiii in aceeasi clasa - toti copiii satului. Dar zicea el ca in ciuda faptului ca parintii lui n-au avut multa scoala, au avut totusi multa …educatie. Si cunoasteau suficient despre muzica si arta si stiinta…si inca multe alte lucruri intelepte.
Spunea ca mama lui isi facea din cind in cind un timp special sa-si petreaca cu fiecare din cei cinci copii ai ei in parte. Si mai spunea el ca acele momente petrecute numai el cu ea, erau atit de deosebite, de speciale, incit i-au ramas in minte pentru totdeauna.
Una dintre aceste momente o descrie in bucata citita de mine aseara. Era prin clasele primare si mamica lui i-a spus…
-Stii tu ca in fiecare din noi traieste o persoana in virsta? Numele ei este Doamna Constiinta. Si Doamna Constiinta este o persoana intelepata si sensibila. Ea va fi pentru totdeauna nedespartita de tine…poarta-te frumos cu ea. Citeodata Doamna Constriinta va pune capul in miini…uite asa ca mine, spunea mama lui si ea isi acoperea fata in miini si arata tare trista si nefericita…Si va face acest lucru cind tu ai sa faci ceva rau, ceva neintelept, ceva nepotrivit. Dar daca faci lucruri bune, daca traiesti frumos, Doamna Constiinta isi va ridica miinile sus si se va roti uite asa…si mama se ridica si isi intindea miinile in aer si dansa vesela rotindu-se in fata mea.
-Au trecut anii, spunea acest scriitor, si am vazut-o de suficiente ori pe Doamna Constiinta ingropindu-si fata in miini de durere. Dar am vazut-o si ridicindu-si miinile in sus dansind fericita. Si culmea…spunea el catre incheiere…ca Doamna Constiinta era intotdeauna imbracata cu o rochie cafenie, simpla, si cu un sort pe dinainte…exact asa cum se imbraca mama...
