In viata noastra de credinta avem tendinta sa crestem mereu la suprafata. Banuiesc ca este mindria care vrea vizibilitate - ca si sa vrem n-o putem nimici cu desavirsire; cum nu o stringi de git cum isi face prezenta in absolut tot ceea ce faci. Sa nu cumva sa faci ceva care sa nu adune ceva laude sa nu fie fapta vizibila...Ai un talent, ai o slujba...ai un dar...in mod sigur vrei aplauze. Si uite asa crestem in sus de tulpina - inalti, mareti, frumosi la privit - dar...de cum bate vreun vinticel cum sintem cu radacinile in sus.
Cind am vazut poza asta ...radacinile astea noduroase care te lasa sa-ti imaginezi ce tesatura sanatoasa este in pamint m-au facut sa ma gindesc cum am fi daca ne-am pastra toata fala si frumusetea si actiunile noastre in Christos...infipte adinc, tesute cu nadejde, acolo unde numai El poate sa le vada. Cit am fi de puternici si cit de stabili. Nici un vint nu ne-ar scoate din pamint...nici o vijelie nu ne-ar speria...
Ca sa fim stabili in credinta avem nevoie sa ne cunoastem credinta...nu ce spun altii, nu traditii, nu obiceiuri...ci o cunoastere personala. Daca vrem sa stim istorie citim carti de istorie...daca vrem sa stim ceva despre Eminescu...ii citim poeziile. Daca vrem sa stim despre Tatal nostru ceresc, despre Fiul si Duhul Sfint ar fi bine sa citim...sursa-Biblia. Ma opresc aici ca-mi suna si mie...
1 comment:
Acest copac este o exceptie de la regula ,majoritatea copacilor. au radacinile infipte in pamint cu cit sint mai adinci cu atat sint mai puternice si adeveresc versetul din Matei 6:1Doamne ajuta-mi sa traiesc asa . Te felicit ca tu ai reusit. Ai un pupic si pentru Andreia aia mica si pentru tine . Marta
Post a Comment