Un titlu prea putin sugestiv pentru intimplarea pe care am auzit-o astazi si pe care vreau sa v-o povestesc. De fapt ieri ascultind la programul meu favorit in drum spre casa, am ramas cu citeva ginduri deosebite care astazi au continuat cu intimplarea pe care am auzit-o si pe care vreau sa v-o povestesc.
Ieri, discutia era despre copii... copiii care de-acuma au crescut si sint maturi si nu mai putem sa-i controlam in ceea ce fac... copiii care isi aleg un alt drum in viata decit cel in care au fost crescuti, educati si sfatuiti. Exemplu - Judecatorul Samuel, ai carui copii nu au pasit pe urmele lui. Este Samuel vinovat de starea copiilor lui? Si-a neglijat oare Samuel copiii? Cel care expunea subiectul spunea ca nu. In contrast cu Eli care este pedepsit de Domnul nu tocmai pentru cresterea copiilor lui, ci pentru ca Domnul l-a averizat sa faca ceva si el a ramas nepasator si n-a luat nici o masura. ...Samuel pare a fi intr-o alta categorie de parinti insa - si anume acei parinti care fac tot ce pot pentru copiii lor si totusi copiii sint neascultatori.Nicaieri nu se aminteste in Biblie ca Samuel n-a fost un tata bun si nu si-a educat copiii. Mai sint si prin biserici astfel de parinti care desi investesc in copiii lor ce au mai bun, rezultatele in final nu sint cele asteptate, cele dorite.
Una dintre ideile pe care le-am mai auzit este aceea ca Dumnezeu nu ne putea explica mai bine relatia dintre El si noi si ce este in stare El sa faca pentru noi decit comparind-o sau explicind-o cu relatia dintre noi si copiii nostri. Daca noi putem sa-i iertam si sa-i iubim pe copiii nostri, cu atit mai mult dragostea Lui pentru noi poate si doreste sa ne ierte si sa raminem sau sa ne intoarcem si sa fim ai Lui - nedespartiti de El, iertati in totalitate de El...
Mi-am zis...ce gind minunat...ce mult face asta pentru intelegerea mea. De aceea trebuie sa fim complect incredintati ca asa cum noi sintem gata sa primim pe copiii nostri inapoi si sa-i iubim orice ar fi facut asa si El ne primeste pe noi cu toate pacatele si smintelile trecutului nostru.
.......
Povestea de ieri n-am ascultat-o de la inceput; ca pina ma adun eu sa plec de la lucru, programul era deja inceput. Dar am dedus ca familia de care se vorbea avea un singur copil. De fapt mama expunea povestea ei ...si am mai dedus pe parcurs ca acest baiat care facuse Academia militara fusese si decorat pentru ceva acte de eroism si parintii lui erau mindri de el.
Si de aici incolo am ascultat povestea ei, nu pina la capat ca astazi urmeaza a doua parte, dar suficient sa-mi dea o ilustratie pentru gindurile pe care le avusesem deja in prealabil care mergeau asa de bine cu subiectul ei...
Baiatul cheama la un moment dat de unde era stagiat, si ii anunta ca armata il muta in alta localitate si ca el si ( o anumita tinara) vor sa se casatoreasca...Din cauza urgentei cu care este mutat din localitate vrea sa faca nunta nu mai tirziu de ...urmatoarea vinere. Parintii nici nu stiau de existenta acestei tinere in viata lui - deci n-au vazut-o pe viitoarea lui mireasa si nu au cunoscut-o...si graba cu care baiatul intra in acasta relatie de viata ii ia ca un virtej ametitor. Probabil ca aveau un copil care odata ce isi punea ceva in cap , mergea inainte ca un tanc rusesc...cine stie? Cert este ca parintii au discutat intre ei si au decis ca in loc sa spuna ceva sau sa faca ceva care sa ii coste o relatie rupta cu unicul lor fiu pentru o viata... poate, poate...este mult mai bine sa-l invite acasa si sa accepte situatia - sa-l ajute sa inceapa cel putin viata cu cei dragi alaturi de el.
Bun si facut...vine baiatul acasa insotit de viitoarea lui sotie...si..surpriza din nou...de inca doua persoane de care pina acuma nu a amintit. Doua fetite dintr-o casatorie anterioara a doamnei inimii sale, una de 3 si cealalta de 6 ani. Desi surprinsa, mama isi da seama repede ca nu are alta solutie decit sa le iubeasca si intre ea si noile ei nepotele se instaleaza deja o simpatie reciproca. Mai mult chiar , intr-o noapte cind nu putea sa doarma, s-a intilnit in bucatarie cu viitoarea ei nora care avea si ea insomnii si aceasta intr-un fel apologetic i-a spus ca desi nu pare a fi ceea ce probabil ei se asteptau, doreste sa-i faca sa inteleaga cit de mult il iubeste ea pe fiul lor si cum v-a incerca sa o dovedeasca pe parcursul vietii. I-a explicat viitoarei ei soacre de prima ei casatorie care a fost curmata din cauza abuzului, iar ea, povestitoarea a recunoscut ca pentru aceasta femeie, sotia fiului lor se rugase ea de cind era inca mic. E drept, spunea ea ca a aparut impachetata altfel decit si-a imaginat ea si insotita de inca doua fetite...dar a recunoscut ca daca asta este ceea ce Dumnezeu a hotarit pentru fiul ei, ea trebuie sa primeasca cu bucurie.
Se pare ca a trecut un an si lucrurile mergeau atit de bine, ca la un moment dat si-au zis ei parintii ca mai bine de cum le era in acel moment nici ca mai puteau spera. Treburile erau bune in casa fiului lor, nora lor credincioasa... si cu exceptia faptului ca fostul ei sot aparuse in viata lor si dorea sa-si vada fetitele si sa aiba o relatie cu ele, totul parea bine si la locul lui. Problema era ca acum trebuiau sa mearga sa se judece pentru ca cu precedentele acestuia nu puteau sa-i ingaduie sa vada fetitele decit cu cineva prezent. Dar cum abuzul de care vorbeam inainte era un motiv serios, avocatul lor le spusese ca 85 la suta - cu siguranta nu vor avea probleme cind se va da verdictul de catre judecator. Si stiind aceste amanunte, parintii s-au simtit linistiti.
....................
Pina in noaptea cind telefonul a sunat la ora 12 jumatate, pe cind erau ei deja adormiti. Si mesajul acestei convorbiri le-a intors viata pe dos pentru totdeauna... (Va urma)
No comments:
Post a Comment