SCOSUL BIRNEI - O TREABA MIGALOASA...

 

     Treaba cu paiul si cu birna e cunoscuta nu numai in lumea crestina, dar conceptul este clasic si arhicunoscut pe larg. Scoatem mai intii birna din ochiul nostru, si mai apoi ne ocupam de paiul din ochiul fratelui... asa-i corect.

   Astazi am auzit cele de mai sus intr-o discutie despre iertare... Si cum ma intereseaza iertarea personala, si cum ea depinde de iertarea pe care o dau eu altora... treaba cu birna a venit sa-mi explice sau sa-mi incurce gindurile si mai mult. Exista o diferenta intre felul cum privim iertarea din punct de vedere logic, si cu totul diferit emotional. Sunt sigura ca si emotiile sint parte din pachetul de atribute cu care am fost inzestrata de Creator - dar pot sa spun ca ele m-au incurcat mai mult decit m-au ajutat pe tot parcursul vietii...

     Ii pot explica multe creierului meu, dar asta nu inseamna ca simtamintele mele stau cuminti si nu-mi dau bataie de cap. De fapt... am impresia ca din cauza lor ma opintesc sa-mi scot birna din ochi de atit de multa vreme.

As fi curioasa sa stiu cum procedati voi cu paiul sau birna voastra. 

     Un gind ar fi - care este birna pe care-o port... sau cine? Si nu... fara scuze - ca asta face ca birna sa faca frunze ca toiagul lui Moise. O alta intrebare ar fi... cum s-o scot? Ca ma doare ori de cite ori ma ating de ea... Si atunci ce sa fac... sa stau asa si sa-mi pierd lumina ochilor... sa-mi pierd vederea ca n-am curajul sa trag de birna afara? O sa ma doara un pic... dar pina la urma imi va trece. Si pina nu-mi trece si ma vindec complet, ar trebui sa ma abtin sa fac operatii la paiele altora, nu?

      Eu atita am avut de spus... ca m-am hotarit sa nu ma apropii de ochii nimanui. Nu vreau sa fiu eu responsabila de vederea lor...