N-am fost niciodata intr-o fintina... si nici o groapa mai adinca- sau cel putin nu am fost in mod fizic... dar am coborit adesea in depresia si deznadejdea adinca pe care multe lucruri si situatii le pot aduce in viata. E strimta, si adinca, si intunecata groapa deznadejdii... si nu poti sa vezi nimic in jur... E neplacut din toate punctele de vedere... parca ai fi intr-o fintina reala ...adinca... unde este frig si umed, si neplacut, si e greu sa invingi teama ca o sa ajungi cumva uitat acolo, ca nimeni nu te poate scoate afara... ca de fapt nici nu stie nimeni unde esti. Si poti sa strigi... si daca te aud cei care nu-s in groapa deznadejdii... este posibil sa n-aiba iscusinta sau mijloacele sa te scoata de acolo...
Dar cei care au sapat o fintina stiu ca, uitindu-se in sus, pot sa vada ceva ...acel ceva este cerul instelat. Si omul deznadajduit - omul care a pierdut orice speranta intr-un ajutor omenesc, poate sa-si ridice ochii spre cer... si sa ceara ajutor . "Cheama-Ma in ziua necazului..." ne spune Cuvintul..."Chema-Ma..."si "Eu te voi izbavi, si tu Ma vei proslavi".
No comments:
Post a Comment