DIMINEATA ...

     Dimineata din nou…devreme. De imbracat m-am imbracat corect…adica pantofii in piciorul care trebuie, jacheta incheiata bine- imperechind nasturii cu butonierele potrivite. Am inchis si poarta si…la drum. Incerc sa-mi tin ochii deschisi – mama, mama ce efort…Bag mina in straita si scot un mar. Am auzit ca merele sint mai bune decit cafeaua ca sa te tina treaz. Ca mesteci…si musti…si iara mesteci. De fapt am mai citit si ca efortul pe care-l depui sa maninci un mar consuma caloriile pe care le primesti mincindu-l. Mai trebuie sa gasesti merele potrivite…ca majoritatea au gust de …iarba; sint culese prea devreme ca sa reziste la transport si prin magazii si nu ajung sa se coaca niciodata. Ok…am gindit destul despre mere…asta din care musc e bun…

     Deschid radioul si Ravi Zacharaia vorbeste de faptul ca s-a ajuns in sfirsit la concluzia ca capelanul de la spital are si el importanta lui…si ca discutia asta se poarta in Facultatile de medicina. S-a constatat ca pacientii se refac mult mai bine daca ii viziteaza capelanul si se roaga cu ei si ii imbarbateaza. Na…ca asta era scris in Biblie de mult…doar trebuia cineva sa citeasca. “Daca cineva este bolnav intre voi”…sau cam asa ceva- sa cheme pe batrini si pe presbiteri si sa-si puna miinile peste omul acela si sa se roage pentru el sis a il unga cu untelemn…etc. Ce usor ar fi daca oamenii ar citi si ar practica Biblia…Astia s-au trezit taman acuma in secolul 21 sa “descopere”…adevarurile Bibliei. Ca pina acuma n-au avut Biblia la indemina…in America.

     Si cu asta mai treaza putin…mai breaza oleaca… ma uit catre rasarit…ca desi nu rasare inca soarele a inceput sa se lumineze in directia aia…Si parca lumina asta imi schimba total dispozitia. Ma face mai alerta, mai vioaie, mai vesela chiar…Ma gindesc ca si noaptea acestei planete este pe sfirsite. Si se arata zorii venirii Mielului. Inca sintem pe aceeasi ruta a vietii- nimic nu este schimbat; aceleasi nevoi, aceleasi dureri, aceeasi viata lipsita parca de sens si de gust…dar daca ne uitam catre El…se lumineaza…si lumina creste, se apropie…Aduce voiosie si speranta Lumina asta …aduce energie …si parca avem directie dintr-o data…si parca avem puteri noi…

     M-am tot rugat de o vreme pentru diferite probleme; unele legate de sanatatea lui Deb si alte probleme ale celor dragi de aproape sau de departe. Dar m-am rugat tremurind de teama si plina de panica…M-as fi putut ruga la usciorul usii ori la orice alt obiect neinsufletit cu credinta care am aratat-o. Am inceput sa ma rog mai intii pentru credinta mea…sa creasca uleiul in cadelnita ca abia pilpiie flacara, gata, gata sa se stinga. Privind spre rasarit si vazind cum se ascunde intunericul in fata luminii m-am umplut de sperante noi. Intre creier si inima s-a facut ceva conectie…prezenta Lui aduce pace si bucurie…Doamne adu dimineata aia de dincolo de zari…Fa lumina in noaptea tuturor greutatilor si necazurilor noastre...

http://www.youtube.com/watch?v=Ya5ICVKUERg
http://www.youtube.com/watch?v=zkCX5xp_Crg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=44YGF9fmEEo&feature=related