Imi amintesc cind am aflat prima data ca Buna are cancer - intr-o seara m-a strigat din baie ca vomita singe in chiuveta... am chemat ambulanta si pe parinti, care locuiau la doua case distanta. Claudia a venit prima fugind desculta... au venit si ceilalti. Eu si Claudia am mersc cu salvarea la spital... si acolo... pe targa aceea, Buna mea curajoasa tremura toata. Nemaistiind ce sa-i spun s-o incurajez am zis...
-Buna, zi dupa mine... si am recitat amindoua Psalmul 23. Dupa o vreme, s-a mai oprit din tremurat si s-a calmat.
Avem cu totii nevoie de incurajari din cind in cind... Imi amintesc de un alt spital... si eram la capul fiicei mele mai mari - o cezariana... si sopteam usurel, ca sa nu deranjam echipajul medical acelasi Psalm minunat - perla Psalmilor cum i se mai zice.
S-a tradus Biblia in atitea limbi, si in fiecare limba tradusa, oamenii gasesc ca acest Psalm este muzica pentru urechile si sufletele lor. De ce? Pentru ca se adreseaza in primul rind nevoii noastre de a avea pe cineva mai mare si mai competent ca sa aiba grija de noi. David fusese si pastor, si imparat... la vremea cind a scris acest Psalm... el stia ce indatoriri si responsabilitati are un pastor. El singur marturiseste atunci cind se pregateste sa-l infrunte pe Goliat ca pazind turma tatalui sau a trebuit de multe ori sa se confrunte cu leul si sa-i scoata oaia din gura.
Cita usurare trebuie sa ne aduca gindul ca Domnul Isus este Pastorul cel bun care a luptat pentru vietile noastre pina acolo ca Si-a dat viata ca sa ne rascumpere?!
"Domnul este Pastorul meu - nu voi duce lipsa de nimic". Doamne, am nevoie de credinta in momentul asta... am nevoie sa stiu ca esti cu ochii pe problemele care ma ataca si ca nu e nimeni in afara de Tine care sa aiba cea mai mica idee cum sa le rezolve. Nu sint mai mult decit o oaie... care s-a crezut de multe ori desteapta si care a alergat incolo si incoace aproape capiata... cautind scapare - cu toate ca oile sint proaste si nu prea stiu sa se descurce - eu am crezut ca sint o oaie mai de soi.
Dar uite ca am mincat toata iarba buna pina la radacina si nu stiu acuma incotro. Poate ca asa cum oile nu stiu sa umble dupa pasune si pastorul trebuie sa le duca la un alt petec de verdeata... poate asa si eu zac linga cotorul asta de iarba, ca nu vad la doi pasi... Ia Tu, Bunule Pastor, toiagul ala indoit - cu un cirlig la capat si scoate-ma din scaietii in care mi-am incurcat lina si du-ma la "pasuni verzi si la ape de odihna".
Am auzit ca aceste ape de odihna sint de fapt ape linistite. Oile sint atit de fricoase ca n-au sa bea dintr-un piriias care clipoceste... asa ca pastorul face un dig si opreste apa, ca sa fie linistita acolo unde se adapa oile. Maaaaare curaj si pe mine, Doamne!... Imi tremura sufletul la fiecare miscare... linistete, Tu apele - ca ma sperie grozav! Ca pe linga prosti e- ca pe drept se spune ca oile sint cele mai proaste animale, au reputatie si in privinta curajului... ca nu pot nici sa se confrunte cu un riulet sau un izvor care curge... Si nu stiu de ce ma simt in aceeasi situatie. Am ajuns sa ma sperii de orice detaliu, oricit ar fi de mic - al vietii mele sau a celor din familia mea. Orice amanunt ia o proportie uriasa... asa cum uneori umbrele unor obiecte mici pot sa para imense si infioratoare...
Atita vreme cit putem recita acest Psalm astfel... "Domnul este Pastorul meu..." si ne gindim la Pastorul cel Bun - la Domnul Isus, sintem inca bine. Dar am auzit ieri ca a gasit cineva, pe undeva ...intr-o cabina telefonica pe o foaie de hirtie Psalmul 23 - dar schimbat... si cel care l-a scris spunea urmatoarele... (Incerc sa-mi amintesc cit mai bine cuvintele)...
"Drogurile sint Pastorul meu si am sa duc lipsa de ele intotdeauna. Din cauza lor nu am liniste niciodata. Ele ma agita si ma determina sa fac tot felul de lucruri neingaduite. Teama nu se dezlipeste de mine si nevoia mea de droguri creste mereu. Viata mea este fara rost si din cauza drogurilor viata mea este in primejdie. Da, drogurile ma vor duce la moarte in cele din urma, ca nu mai am nici o scapare."
Pentru acest om... si cred ca era un tinar, si nu orice tinar, dar cu siguranta ca unul care cunostea Biblia din moment ce a putut sa scrie un "psalm" cu droguri, parafrazind un text biblic... psalmul ce l-a scris seamana a blestem. Dar si noi Il putem inlocui pe "Domnul" din "Domnul este Pastorul meu", daca nu purtam destula grija felului nostru de vietuire... cu orice altceva din viata noastra - ceva ce a pus stapinire pe noi. Sint banii? Este fala lumii? Mindria prost inteleasa? Profesia? Situatia sociala? Sau chiar noi insine... cind ne credem mai mult decit sintem... cind in zilele in care ne merge bine ne credem un fel de semi-zei... atotputernici, falnici... incoruptibili...Biblia zice ca este blestemat omul care se increde in om... si chiar in el insusi...
Am rostit de atitea ori in atitea situatii acest Psalm... In primul rind ar trebui sa ma gindesc corect si sincer... cine este "Pastorul meu"... ca daca nu este Domnul... niciuna dn frazele care urmeaza nu mai sint adevarate. Incercati si cititi Psalmul 23 - Psalmul lui David. Il voi reda mai jos... si ginditi-va bine in sinea voastra, asa cum fac si eu acuma... cine este intr-adevar Pastorul meu? Duc lipsa de ceva? Cine ma conduce in fiecare zi la pasune (ca oaia trebuie sa pasca zilnic ca sa traiasca)? Cum sint apele din care beau? Cit imi este sufletul de inviorat? Mi-e frica?... Si de ce mi-e frica? Accept toiagul si nuiaua si ma supun idrumarii Pastorului... sau am talente de capra? Si intrebarile pot continua...
Am raspuns in mintea mea la aceste intrebari si m-a coplesit un simtamint de rusine amestecat cu neputinta... As vrea... as vrea sa fac si eu binele si sa fiu in armonie cu tot ce spune Cuvintul, dar nu pot sa nu vad ca firea mea indaratnica nu se supune usor... Si totusi... cita nevoie am chiar acum sa beau dintr-o apa limpede... si sa nu ma tem de nici un rau...
Psalmul 23
(O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.
2 comments:
Multumesc Tatalui pentru tine,pentru felul in care gindesti si pentru puterea ce o dobindesti in El. Poti totul in Khristos,... ce har maret. . Ma alatur si eu.
Multumesc pentru aceste ganduri!
Post a Comment