HAI...SA TRECEM LA MASA...

     Am auzit… ca iara va spun din auzite. Si bineinteles ca aud daca ascult si daca ascult la ce trebuie sa ascult. N-a fost intotdeuana asa insa…au fost vremuri cind ma tenta sa ascult la alte lucruri. Dar am invatat  incet, incet…Domnul a avut rabdare cu mine. A fost cam tot asa cum inveti copiii mici sa manince. La inceput le dai un pic de pire de cartof sau de morcovi sau alte lucruri sa guste…numai un pic. Bun? Mai vrei? Mmmmm ce bun este! Si creste copilasul mare…mare de tot!!!Si incet incet ii introduci la tot felul de mincaruri- tot felul de gusturi. Imi amintesc ca Ana, fetita fratelui meu la vreo doi ani minca ceapa cruda – ca pe mar. Ii placea gustul cepei.

     Unele gusturi se capata in si mai lung timp…la fel ca si placerea de a asculta o anumita muzica. Cind erau fetele mele mici puneam in masina adesea muzica clasica. Nu le-a prea placut la inceput , dar n-au avut incotro. Pina la urma insa , in timp, Mozart a devenit un favorit…Ca nu te nasti cu unele gusturi…ci inveti sa-ti placa de cele mai multe ori. Poate de aia Biblia ne indeamna sa invatam pe copii pina sint mici legile Lui si ne asigura ca nu se vor departa de ele cind vor creste mari…pentruca au invatat sa le placa aceste legi, le-au intrat in singe, cum mai zicem noi.

    Vorbeam la inceput despre  faptul ca-mi place sa ascult la radio la predici. Mi-am facut in timp un gust deosebit pentru ascultarea asta. Mai sint si momente cind inchid radioul…Cind sint multe vorbe si nu se spune nimic. Dar am invatat si care sint emisiunile care merita ascultate si care nu.

    Sint dimineti cind nu prea vraeu sa aud nimic- si daca as putea as oprii si zgomotul motorului – dar nu pot…Azi dimineata am auzit din nou…(oare a cita oara?)ceva despre pilda Fiului Risipitor. Si ultima data cind am ascultat o predica despre Fiul risipitor am crezut ca de data aia s-au epuizat ideile care se pot scoate din tema respectiva. De fiecare data cred asta si dup-aia imi dau seama ca Biblia si textele ei sint ca un izvor de apa vie din care iese intr-una apa proaspata. Nu ca si aranjamentele noastre decorative de apa care pompeaza aceeasi apa sa circule pina la ametire ..iarasi si iarasi aceeasi cana de apa, dind doar impresia unui izvor. Nu…apa asta vie este noua si proaspata de fiecare data.

   Si se vorbea despre Fiul cel mare care pentruca respectase toate rinduielile casei Tatalui Sau in final cind vine acasa fratele lui mai mic are obraznicia sa vrea sa-I spuna Tatalui ce are si ce nu are de facut. Ca si cind el ar fi la acelasi nivel cu Tatal Lui si in aceleasi drepturi…Tradus la situatia zilelor noastre poti sa intelegi ca asta ar fi similar cu neobrazarea si aroganta unora care au respectat din motive personale ( este evident din conportament) rinduiala Casei Domnului si cred ca acum pot sa treaca la judecata si sa-i spuna Tatalui ce trebuie facut. Nu isi dau seama ca pacatul lor este un pacat tot la fel de mare ca si pacatul neascultarii fiului mai mic…

     Nimic de zis ca Tatal ii poate ierta si pe unul si pe celalalt…Cel mic a venit acasa si si-a recunoscut vina. Cel mare simtindu-se neindreptatit iasa afara din casa si pleaca…Mutind situatia intr-o scena a zilelor noastre - una actuala…te ia cu fiori pe sira spinarii cite implicatii sint…

    Si va las si pe voi sa ginditi ca asta este scopul acestui blog ( sau ar vrea sa fie). Important fratii mei este ca ziua aceea sa ne gaseasca acasa cu Tata…asa ca n-avem de ales decit sa lasam roscovele si orgoliul si aerele superioare si oriunde si in orice pozitie am fi sa venim acasa…fuguta daca se poate ca vremile sint tulburi si timpul este pretios…Ce este important este ca sintem fii Tatalui...si ca El ne iubeste si ne vrea la masa cu El...