MULTUMESC FRUMOS...

     Invatam copii sa spuna multumesc de cind sint mici. Si le intra in reflex si spun cuvintul. Asa cum spunem "Buna ziua", dar rareori ne mai gindim ce inseamna urarea - sint conveniente sociale, obiceiuri pe care orice om care traieste intr-o societate le insuseste si le foloseste fara sa mai gindeasca la ele.
     Am avut insa o saptamina grea, saptamina trecuta. Si eu si copiii mei din Fresno. Vineri seara au venit insa acasa dupa ce Deb a avut inca o interventie la doctor in care acesta incearca sa-i anihileze niste nervi care controleaza durerea in zona in care are ea dureri. Vineri seara era inca in dureri dupa procedura care a avut-o. Simbata dimineata insa s-a simtit mai bine si tineretea a inceput sa-si spuna cuvintul...a avut un strop de energie si ne-am dus la mall sa facem ceva cumparaturi in vederea unei vacante pe care Danny i-a pregatit-o ca surpriza pentru ziua ei de nastere luna viitoare.
     Era ca un copil mic intr-un magazin de jucarii...trebuia sa-i spun sa o ia mai incet sa nu isi consume toata energia. Dar am razbit vreo citeva ore si am avut un timp minunat .
     Acum este duminica dupa amiaza. Copiii au plecat deja inapoi si ma uit cu bucurie la weekendul asta binecuvintat si ii multumesc Domnului. Am avut multe alte wekenduri ca acesta, dar le-am crezut obisnuite...plictisitoare...N-am pretuit pacea si bucuria unor momente linistite. Dar dupa ce traiesti un lant intreg de crize de tot felul, cind primesti un moment de repaus, de liniste...cind nimic rau nu se intimpla...stai ca impietrit si te minunezi de bunatatea Lui Dumnezeu.
     Pe unul din canalele de la TV astazi era unul din predicatorii prosperitatii. Vorbea ...vorbe- ca si cind fericirea ar fi in cit ai facut, unde locuiesti, ce profesie ai, cit de sus te-ai ridicat pe scara sociala. Ma uitam la el cum vorbea la mii de oameni care il urmareau...erau ca o gramada de copii care se uita la un film cu Cenusareasa sau Alba ca zapada - rupti de realitatea acestei lumi care este plina de durere si necazuri. El vorbea doctorilor si artistilor si oamenilor politici si numai oameni de soi - spunindu-le pe nume...invoca tot felul de celebritati ale Hollywoodului . N-a zis nimic de nici un timplar...dar absolut nimic. Si se uita multimea la el si il aplauda...toti convinsi ca de cum pleaca de acolo o sa-si umple hambarele...
     Si eu stateam si ma uitam la ei multumind Domnului de bucuria mea- ca nimic rau nu s-a intimplat pe ziua de azi...ca Deb putea sa controleze inca durerile cu pastilele ei...cu speranta ca Tatal Ceresc caruia ma rog necurmat cu lacrimi in ochi va primi rugaciunile mele trimise special cu agentia asta speciala pe care o folosesc si care se numeste "in Numele si pentru meritele Domnului Isus si in promisiunea Lui " si ca va aduce si o rezolvare permanenta.
    Nu-mi mai trebuie nimic ca sa ma bucur decit sa lipseasca raul din viata mea si alor mei si din jurul meu. Ba mi se pare ca si ce am - am prea mult...si ma pot lipsi de multe lucruri. Abia cind incep sa ne lipseasca lucrurile de care avem nevoie, abia atunci stim ce este bucuria. Domnul Isus ne-a  invatat sa cerem "piinea noastra ce-a de toate zilele"...nu pentru ziua de miine...ca si mana primita de copiii lui Israel in pustie. Si cind n-ai piine pentru citeva zile si esti flamind ...cind primesti din nou piinea stii ce-i bucuria. Cind iti recapeti sanatatea- atunci stii ce-i bucuria. Cind ajungi sa traiesti in pace...atunci stii ce-i bucuria...si abia atunci simti ca din adincul inimii poti sa multumesti Celui care ti-a procurat lucrul acela esential fara de care nu poti trai.
     Ca omul care se ineaca si cauta dupa o gura de aer. Niciodata poate nu a pretuit aerul...ba a strimbat uneori din nas ca nu miroase bine...dar cind esti intre viata si moarte si o gura de aer inseamna viata...abia atunci pretuiesti aerul. Setosul cu gura arsa de arsita  stie multumi pentru un pahar de apa...si eu weekendul asta am simtit mai mult ca oricind nevoia sa multumesc Domnului ca nu s-a intimplat nimic deosebit...dar nimic...Toate au fost absolut fara importanta...toate au facut parte din obisnuit...Doamne cum iti mai multumesc pentruca ai lasat ca nimic rau sa nu se intimple zilele astea doua...Si te rog lasa ca astfel de zile sa mai vina si sa ne plictisim chiar de atita monotonie...Iti multumesc pentru odihna trupului ca si cea a sufletului...iti multumesc...iti multumesc...iti multumesc...