Ieri, un grup din biserica mea care cinta cu miinile- prin semne, au cintat o cintare despre inviere si...nu mi-a venit nici mie sa cred cit m-a impresionat. Refrenul avea o multime de 'Halleluia..." si m-a podidit plinsul. Daca as fi putut sa mimez ceea ce cintau ei cu miinile as fi facut-o si eu- dar n-am pic de eleganta in miscari...miinile mele n-au sensibilitatea lui Halleluia. Mai degraba cred ca s-ar fi priceput sa bata cuiele...
Oricit ne-am stradui nu putem cuprinde si intelege dragostea asta imensa...de dimensiuni uriase- care S-a jertfit pentru noi. Pentru mine...
Cineva intreba pe un blog - cum se intelege faptul ca am fost cu totii crucificati si am murit cu Christos. Ma gindeam ca partea aia din mine care a pacatuit, care inca mai pacatuieste- partea aia a murit in Christos- odata cu El; si El a purtat-o in dragostea Lui si a suferit greutatea, rusinea, mizeria care o ducea partea aia din mine- asa am reusit sa mor si eu odata cu El, ca sa fie astfel achitat si pretul pentru sufletul meu...in durerea si agonia traita de Mintuitorul meu.
Noi sarbatorim invierea Lui si ne bucuram. Dar e si invierea noastra- a sperantei care vine odata cu invierea Lui...a drumului deschis si a intrarii prin Har in Imparatia Lui Dumnezeu. Tot ce mai trebuie facut - sau singurul lucru pe care trebuie sa-l facem de-acum este sa acceptam darul fara de plata...iertarea pe care ne-o da Domnul Isus ca dar. Cei care au acceptat acest dar au motive de bucurie...Indiferent ce ofera viata asta- si nu rareori ne ofera dureri- avem o speranta intr-o eternitate fara dureri - platita scump cu singele Mielului nevinovat.
Si vin la sfirsit de sarbatoare sa multumesc si eu...si sa continui sa ma bucur de eliberarea primita prin El. ALELUIA...Christos a inviat!
1 comment:
Adevarat a inviat!
Post a Comment