03 April 2015

CA SA-MI ADUC AMINTE DE TRECUT SI SA ROSESC...

In Ezechiel sint citeva versete atit de reale pentru mine, desi sint adresate Ierusalimului. Saptamina asta, premergatoare evenimentelor ce le comemoram sau sarbatorim, este imposibil ca uitindu-ne la cruce sa nu analizam motivele acestui eveniment. Moartea Domnului Isus nu este o moarte obisnuita - este moartea mea – sau felul in care ar fi trebuit sa mor eu... Moartea Domnului Isus este de fapt pedeapsa mea… El doar S-a oferit sa o ia in locul meu.


Si iata unul din versetele care zugravesc starea in care ar trebui sa fim uitindu-ne la cruce -  la acest tablou care ne poate provoca cele mei puternice sentimente - sentimente de tot felul: de dragoste (fata de El), de ura (fata de pacat, fata de dusmanii Lui), de teama (teama mortii), de groaza (pentru felul cum arata batut si dispretuit… sau perspectiva iadului si a eternitatii petrecute departe de fata Domnului...), de speranta (prin moartea Lui am fost achitati de pedeapsa noastra - avem promisa o eternitate cu El), de duiosie (fata de suferintele Lui si felul demn in care le-a purtat) …de recunostinta (pentru ca am fost iertati)

“Voi face Legamintul Meu cu tine si vei sti ca Eu sint Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, cind iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 16:62-63)

Cam asta simt eu ... privind la cruce…

2 comments:

Marta said...

parca gindesti cu inima mea asa mi se potrivesc ...

sosoboy1990 said...

daca suntem sinceri cu noi si percepem corect la adevarata valoare a iertarii noastre asa trebuie sa fie reactia noastra...mi-au ajuns la inima reflectiile tale legate de acest profunde versete...
Carmen