DE-ALE PRIMAVERII...

     Scriu mai rar pe blog. Nu mai am timp. Nici de dormit nu mai dorm suficient, ca pe cind ajung sa sting lumina este tirziu. Ori s-au aglomerat toate pe capul meu, ori sint eu mai inceata?! Cu ceva ani in urma parca eram mai eficienta...
     Oricum...e primavara si gradina explodeaza cu viata si culoare si miros. Inca nu a dat caldura aia nesuferita de California si e o placere sa stai pe-afara. Vin de la lucru si o scot pe Bella din baie- ca acolo o tin de cind intelegerea noastra s-a dovedit a fi o neintelegere. Cind ii dau drumul de-acolo este numai dragoste si bucurie. Nu maninca toata ziua, desi ii pun mincare. Cred ca e in greva...si cind vin eu este flaminda- dar intre a minca si a-si pune capul sub mina mea sa o mingii, prefera mingaiatul.
     Ceva curios se intimpla. Mie nu mi-a placut niciodata sa mingii un animal. In afara de vitel, miel si cal... si pui de gaina sau de gisca sau rata... nu mi-a placut sa ating nici un alt animal... dar Bella nu vrea sa priceapa. Se uita in ochii mei si numa' ca nu imi vorbeste... m-a cucerit- ce mai...
     Am adus doua camioane de aschii de lemn ca sa le pun la flori- sa pastreze umezeala...Le-au descarcat oamenii afara linga gard si in fiecare zi incarc in jur de 5 roabe de aschii si le duc la locul pe care l-am ales. Bella face rotocoale in timp ce eu transport aschiile. Cind ajunge la poarta, paseste marunt ca stie ca n-are voie sa iasa afara. Cit o fi creierul ei de mic a inteles ca nu-i voie afara din curte. Ma minunez pe zi ce trece. Ma minunez de felul cum a creat Dumnezeu natura si animalele.
     Mai in gluma dar parca si  mai in serios... loialitatea si dragostea acestui catel ii face de rusine pe unii oameni. Si Bella are numai 6 luni... si este limitata in inteligenta. Cind ma gindesc ca Dumnezeu a creat tot ce este in jurul nostru ca sa ne bucuram de toate lucrurile. Cum noua ne place cind le facem cadou copiilor nostri ceva si ii vedem ca se bucura si pretuiesc lucrurile daruite- tot asa si Tatal nostru cel ceresc cred ca se bucura sa ne vada apreciind natura si creaturile pe care El le-a facut pentru noi...
     Sint lucruri pe care nu le pretuim decit atunci cind le pierdem. Poate e bine sa amintesc citeva: sanatatea, libertatea, pacea, vederea, auzul, gustul...Sa nu mai poti sa vezi o floare frumoasa...sa nu mai auzi pasarile cintind...sa nu ai libertatea sa mergi unde vrei...
     Noi ne cautam bucuria si fericirea tot in lucruri pe care nu le avem. Tinjim dupa ceva si in mintea noastra ne facem gindul ca daca am avea acel lucru, am fi fericiti...Si uite asa trece primavara si n-am mirosit o floare...n-am admirat petala catifelata a trandafirului...Miine trebuie sa fac niste poze- ca n-am cum sa va explic cum s-a trezit dintr-o data gradina mea...si de la o zi la alta n-o mai recunosc...
    Acuma stiti cu ce ma ocup si de ce nu scriu... imi vizitez florile si le admir, ma joc cu Bella si ii dau peste bot ca sa nu ma mai linga... ii fac educatia- si ma minunez de dragostea Lui Dumnezeu care chiar daca nu m-a pus in gradina Edenului- mi-a pus totusi o gradina la dispozitie... ca sa citesc in cartea naturii despre Creatorul ei si sa ma minunez de cite ori ma uit la un boboc de floare... sau ori de cite ori ma afecteaza dragostea si loialitatea unui catel..."Minunate sint lucrarile Tale Doamne- si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta..."