………………
Citeva cuvinte doar… si cita durere, si cita agonie contin!… Dumnezeu luind chip de om cu tot cu slabiciunile noastre omenesti – si coborind in lumea noastra ca sa moara si sa invinga in locul nostru moartea. Sa te silesti singur sa porti durerea lumii intregi cind poti sa cazi strivit doar sub durerea propriilor pacate si necazuri... Dar era nevoie ca cineva sa poarte pacatele mele pina la cruce. Si eu n-am putut… si altii ca mine n-au putut. Doar El a fost gasit vrednic…Si daca Dumnezeu in trup de om a avut nevoie de prieteni in cele mai grele momente ale vietii Lui, prieteni care sa-L sustina in rugaciune - care sa vegheze impreuna cu El – atunci cu atit mai mult avem nevoie noi de sustinerea si de vegherea celor care sint pe-o cale cu noi… in momentele cind lumea noastra mica se clatina si e gata sa cada peste noi si sa ne striveasca. Ati fost pe-acolo vreodata? Ati avut pe cineva care sa vegheze cu voi? Ati vegheat vreodata alaturi de cineva?
Cind se vorbeste de prietenii lui Iov, adesea numai unul capata credit pentru ca a vorbit intelept. Dar creditul este de la Domnul care vede mai mult si mai bine ca noi. Adesea m-am gindit la cei trei prieteni care n-au vorbit prea drept in dreptul lui Iov, dar care au venit cind au auzit de necazul lui, au stat trei zile linga el fara sa rosteasca un cuvint – coplesiti si ei de situatia prietenului lor, si abia apoi au inceput sa vorbeasca . Vreau sa cred ca am citiva asemenea prieteni. Si mai vreau sa cred ca si eu pot fi – sau sint un astfel de prieten. Domnul Isus n-a avut insa pe nimeni in acel moment crucial ca sa vegheze cu El.
In afara de gindurile pline de respect pe care le am fata de Salvatorul sufletului meu, ramin cu convingerea ca trebuie sa veghem unul pentru altul in zilele grele, in momentele de mihnire… Daca un Fiu de Dumnezeu a avut nevoie ca prietenii Lui sa vegheze impreuna cu El - cu atit mai mult noi!…
No comments:
Post a Comment