Se apropie ziua
mamei si in mod sigur toti copiii cuminti si chiar si cei mai putin
cuminti, o sa trimita o felicitare
mamelor lor, sau o sa caute dupa o floare . Frumos! Foarte frumos…Numai ca am
ajuns la momentul cind un cos cu fructe sau o floare sau o felicitare plina de
dulcegarii nu ajuta cu nimic daca actiunile celor care trimit flori sau cadouri
sau felicitari nu sint pe aceeasi traiectorie cu gesturile astea sarbatoresti…
Undeva, cindva,
copiii nostrii trebuie sa inteleaga ca vorbele fara fapte suna tare fals…Ma
gindesc acuma la Fiul Risipitor. Daca ar fi avut o mama si de Ziua Mamei i-ar
fi trimis din indepartata Tara a Roscovelor un pachet cu roscove si o
felicitare, ( asta pe vremea cind inca
mai avea bani de timbre…si de trimis pachete)…ma tot gindesc ce ar fi
scris Fiul Risipitor in felicitare…?!
…Poate ar fi sunat
cam asa…”Mama, te felicit de ziua mamei…Cuvintele nu pot descrie cit mi-este de
dor de tine. Sper ca intr-o zi sa ma ierti de alegerile ce le-am facut si de
faptele care au urmat alegerilor facute. Tu esti cea mai buna mama – Dumnezeu
nu mi-ar fi putut da o mama mai buna ca tine. Dumnezeu sa te binecuvinteze!”
Acuma , incercati
sa va imaginati o mina tremurinda care deschide pachetul cu roscove…Mama aia
are o gradina plina cu pomi fructiferi. Se intreaba singura…”de ce nu si-o fii
pastrat copilul asta roscovele? De ce le iroseste aiurea- stie ca nu imi
lipseste nimic in afara de el…Si fiindca mama aia probabil ca este realista-
isi pune probabil o intrebare – una care ar trebui sa ne-o punem toti. Sint
aceste pareri de rau suficiente? Vor schimba ele relatia dintre ea si Fiul ei?
Cit sint de valoroase parerile de rau daca nu schimbam directia in viata?
Parerile de rau exprimate de Fiul Risipitor in felicitarea lui nu-l ajuta nici
pe el si nici pe mamica lui oricit ar fi ea de impresionata de politetea si
frumusetea cuvintelor primite- daca Fiul Risipitor continua sa traiasca in Tara
Roscovelor ( tara unui stapin strain care creste porci si angajeaza drept
argati copii din familii bune care si-au pierdut toata agoniseala cu care au
plecat de-acasa si busola si odata cu ea directiile de intoarcere acasa).
Sint mame care
primesc astfel de felicitari. Sint inca multi copiii care trimit acasa la mama
astfel de felicitari din Tara Roscovelor. Ce-i de facut? Pai, daca as fi o
astfel de mama mi-as sterge ochii de lacrimi dar nu m-as multumii cu
felicitarea…As continua sa privesc pe geam si sa astept pina in momentul cind
Tatal care sta cu mina streasina la ochi privind pe Drumul Fiilor Pierduti va
imbratisa pe cineva care seamana a cersetor…unul obosit de drum…prafuit…cu haine
rupte…Si abia atunci mi-as pune sortul in buzunarul caruia inca mai pastrez
felicitarea primita de Ziua Mamei…si mi-as sufleca minecile sa ma apuc de facut placinte…
No comments:
Post a Comment