CU BATERIILE PE MOARTE...

     Stau cu bateriile prost in ultima vreme...cred ca s-au descarcat. Sau poate exista in viata un sezon potrivit pentru fiece lucru. Si cind sezonul s-a terminat...s-a terminat!
     Eu am avut intotdeauna perioade din astea...odata imi vine sa pictez, altadata cos o vreme, crosetez...citesc de nu ma pot desparti de carti- si apoi trece o vreme in care ma ocup de alte treburi, muzica, scris, te miri ce hobby ma mai cucereste...
     Cum este primavara afara, as sta tot timpul in gradina...dar parca nici acolo nu am energie suficienta sa fac tot ce trebuie facut. Si aici este o lectie de invatat. Exista o vreme in care Dumnezeu te vrea pentru El si a pregatit o treba pe care numai tu o poti face. Te impotrivesti? Te lenevesti? Te ocupi de altceva? Timpul nu sta dupa noi...si cu anumite oportunitati nu ne mai intilnim...
      Nu cred ca la intimplare Domnul Isus a vorbit de semanat si de cules roade, asemanind viata noastra cu a unor lucratori: ba in vie , ba pe ogoarele Evangheliei. Exista un sezon specific in care se fac anumite lucrari; si cind sezonul de semanat s-a dus...degeaba sameni ca soarele e prea puternic si nu mai este suficienta umiditate sa creasca planta. Asta cel putin am bagat eu de seama din putina mea cunostiinta de gradinar ...
      Am ascultat nu demult o predica despre visul lui Nabucadnetar...si explicatia despre imperiile care s-au perindat in istoria omenirii: pina la cele 10 degete- care ar trebui sa fie dupa toate probabilitatile Uniunea Europeana. Dar cum sint vreo 27 (daca nu ma insel ) de state in Uniune este un mare semn de intrebare cum va fi pina la urma. Explicatia care am auzit-o este ca unele state se unesc si formeaa grupul lor aparte si isi dau si un nume. Din nou din memorie mentionez Norvegia, Olanda si Danemarca care s-au unit intr-un grupulet ( un deget) al lor. Cum va fi nu stim. Acum 50 de ani sau chiar mai putin, nici nu se banuia ca asa ceva se poate intimpla- si cu toate astea traim zile interesante- istorice- apocaliptice...Va veni ziua cind ce am aminat sa facem va fi imposibil de facut. Stiu ca sintem cu totii letargici...lipsiti de vlaga...dar uneori si tirindu-ne am mai putea face ceva...
      De ce scriu cind sint atit de letargica? Peentruca m-am gindit sa va mai chem odata...pe toti cei obositi ca mine, satui de viata ca mine, necajiti ca mine, ingrijorati ca mine, ispititi ca mine, pacatosi ca mine...pe toti aceia care aveti nevoie de cineva mai mare si mai puternic decit voi la umbra caruia sa va adapostiti in vremile grele ce vor urma...voua va scriu...faceti cumva si nu aminati sa va predati viata , sufletul, sa va dati inima Aceluia care vine in curind sa ne ia la El...Va costa nimic- ca pe El l-a costat totul...si primiti totul pentru o eternitate. Cum sa renuntati la o astfel de oferta?