DIN PERSPECTIVA UNEI OALE DE PAMINT...(1)

     In sfirsit sa ma astern la scris. Oameni vechi, idei noi de la retreat…Sincera sa fiu simt schimbarea nu numai in oase dar si in spirit. Dar daca as fi stat mai mult? Ma bate gindul sa ma duc in munti mai des…poate pina la urma ma mut pe-acolo…

Olarita mea draga a inceput sa ne povesteasca de data asta de-ale vietii, Data trecuta gindurile ei au fost din perspectiva olarului. De data asta insa ne-a vorbit din perspectiva oalelor de pamint. Nu mai putin interesant…

     Si stind la roata olarului , cu miinile pline de mocirla aia care o face lutul cu apa…a inceput sa ne spuna o poveste atit de simpla,si de fapt o intimplare adevarata. Si nu numai ca povestea este reala, adevarata dar  gindurile pe care le putem trage fiecare din noi, care ne pot schimba felul in care gindim viata si felul cum ne putem schimba viata datorita acestor ginduri este grozava. Lucruri atit de mici…intimplari asa de obisnuite- dar dintr-o perspectiva noua... Efectul luminii asupra unui tablou…cu cit mai multa lumina cu atit observi mai multe detalii…si povestea asta da o lumina speciala unui aspect marunt din viata, dar cu ramificatii atit de puternice.

………………………….

Iata povestea…

     O mama care si-a crescut singura fetita…Nu conteaza cum a ajuns singura. In zilele noastre sint multe vaduve, si din motive diverse. Motivele pentru care cineva este singur, sau isi creste copiii singur sau singura, nu schimba starea de fapt a persoanei sau situatia ei si a copiilor ei…tot singuri sint si tot neajutorati in mare parte. Mamica asta a crescut fetita frumos si fetita ei este de acum o domnisoara placuta la vedere si matura din toate punctele de vedere. De fapt…in ziua urmatoare fetita ei va avea nunta…si mamica ei este un ghem intreg de emotii.

     Ca vedeti voi…fiecare mamica vrea ca nunta fiicei ei sa fie un eveniment unic, a carui amintire sa aduca doar zimbete si bucurie in anii ce urmeaza.Si…fiecare mamica a avut un vis al ei…si chiar daca visul ei personal a ramas neimplinit- ea doreste ca visul printesei ei dragi sa ajunga sa fie fructificat. Doar ca …in cazul mamicilor singure, cel mai adesea imaginatia si ideile si dorintele lor nu au un suport financiar care sa le poata sustine toate planurile care le fac. Si atunci…ce-i de facut?

     Mamica asta si-a asumat multe…multe din functiile atit de multiple si variate de care are nevoie o nunta ca sa devina o pagina de legenda- si mamicile nu vor nimic mai putin decit extraordinarul si fantastical pentru printesele lor. Astfel ca a cusut cu mina ei rochita alba de tafta folosindu-se de un tipar din 1940…cind gusturile erau mai rafinate si mai fine si aspectul unei rochite mult mai elegant. Si a cumparat voalul si coronita- dupa gustul si dorintele printesei din casa ei. Si acum se ocupa de flori…Sint tare scumpe aranjamentele de flori …dar ea, mamica asta priceputa care a trebuit sa se educe s isa caute solutii la toate problemele familiei ei, a gasit o solutie si pentru aranjamente. Fiind sezonul florilor de magnolia, mama are suficiente prietene care au in gradina astfel de pomi- si…cu bratele pline de flori si galetile pline cu apa si-a umplut scaunele din spate ale masinii si portbagajul cu crengute de magnolia. Iar acum se indreapta catre mica capela din orasul vecin unde o sa aranjeze toate aceste flori cum numai ea stie sa o faca…

     Si iat-o la usa capelei. Si-a terminat munca…si e obosita dar multumita. Mica capela arata ca un loc de vis…si florile de magnolia au schimbat complect infatisarea capelei. Se mai uita odata in urma cu placere la truda ei de dupa amiaza si apoi inchide usa fericita. Inca o treaba terminata…inca un pas mai aproape de momentul implinirii unui vis.

     A doua zi, imbracata cu rochita ei cea mai buna, si lasind in urma  mireasa inconjurata de prietenele ei care sa-i aranjeze parul si s-o imbrace cu rochia de mireasa si sa petreaca cu ea ultimele clipe inaintea marelui eveniment, mama este in drum catre capela sa inspecteze daca toate lucrurile sint in perfecta ordine.

     Ajunsa la destinatie , deschide usa si …o caldura si un miros straniu sau… lipsa de oxigen sau…ceva neplacut  ii lovesc fata…si o singura privire inauntrul capelei o fac sa intre in panica…si se clatina pe picioare ca si ametita…( va urma-http://www.peginduri.com/2012/05/din-perspectiva-unei-oale-de-pamint_10.html)