DIN PERSPECTIVA UNEI OALE DE PAMINT...(2)

   
(Urmare de aici...http://www.peginduri.com/2012/05/din-perspectiva-unei-oale-de-pamint.html)
Aerul conditionat in capela nu a functionat corect peste noapte si majoritatea florilor s-au ofilit...Din culoarea aceea placuta aproape nedefinita de multimea tonului de roz si alb, florile ajunsesera la o culoare negricioasa aproape ...si cu capetele plecate aratau jalnic...
    - Ce ma fac?...ingina mama in culmea disperarii? De unde sa iau flori? Nunta este in mai putin de doua ore. De mers inapoi la prietenii ei nici vorba- timpul n-ar fi permis...iar in oraselul asta nu cunostea pe nimeni. Mintea i-o lua la fuga si n-o mai putea stapinii. Trecea rapid de la o idee la alta...In cele din urma se hotari sa o porneasca pe strazi in cautarea unui pom de magnolia. Se gindii ca poate isi va explica situatia si va gasii pe cineva cu bunatatea Lui Dumnezeu in el sa o lase sa ia destule flori ca sa inlocuiasca pe cele vestede din capela.
     Si pornii hotarita. O lua pe linga capela si facu la dreapta pe prima strada...doar sa vada ca in fata ei la ceva distanta se zarea intr-o gradina , chiar linga gard ce credeti? Un pom urias de magnolia. Si nu numai ca ar fi avut flori suficiente dar parca pomul a stiut sa-si lase crengile in jos, pina la pamint, ca intr-o chemare tacuta...ca si cind ar fii intimpinat-o cu bratele deschise sa-i ofere florile lui.
     Spuse o rugaciune in minte si batu la usa. Dupa citeva batai un batrinel incovoiat de spate deschise usa incet si o privii cu mirare. Femeia nu mai avea timp mult de pierdut asa ca incepu sa-i spuna povestea si necazul ei...si ii spuse ca el i-ar putea salva nunta fiicei ei...Privirile batrinelului la inceput fura pierdute in gol si femeia se gindii ca poate nici n-o intelege ce spune - atit arata de confuz...dar pe ce vorbea pe atit ochii incepusa sa-i straluceasca si parca isi revenii la viata dintr-o data.
-Cum sa nu...zise el...ia cite poftesti. Daca vrei poti sa iei toate florile de pe pom.
-Oh...cum sa va multumesc...nici nu stiti ce mare favoare imi faceti...zise ea...
-Dar nu-i adevarat - zise mosul care isi revenii din starea in care fusese inainte de-abinelea. Cind ai batut la usa tocmai ma rugam. Eram tare deznadajduit. Saptamina trecuta doar ce am ingropat-o pe sotia mea. Am ingrijit-o in ultimii ani - dar si daca a fost greu, aveam cel putin pe cineva care avea nevoie de mine. Acuma...nimeni nu mai are nevoie de serviciile mele...si ma simteam atit de singur si de inutil. M-am rugat Domnului sa ma foloseasca la ceva...orice...sa gaseasca El ceva ce pot sa fac - sa fiu folositor cuiva...si uite...dumneata ai batut la usa mea si mi-ai adus raspunsul la intrebarea mea. Ia cite flori doresti...ca am o gradina plina de flori. Si miine...oh...miine de dimineata am sa ma pregatesc sa fac buchete de flori si sa le duc pe la spitale si la case funerale si oriunde oamenii au nevoie de un zimbet, o floare  si o vorba buna de incurajare. Asta pot sa fac si eu...si Dumnezeu te-a trimis la usa mea cu atita urgenta sa-mi dai raspuns la rugaciunea mea. Eu iti multumesc si mai mult chiar - multumesc Domnului pentru tine. Nici nu stii ce fericit m-ai facut...
........................
Va imaginati ca in scurt timp capela a fost din nou plina de flori...mai plina ca inainte, mai eleganta parca- si florile astea parca aveau o si mai mare semnifcatie. Ca din tragedia florilor ofilite a iesit nu o binecuvintare dar mai multe binecuvintari- exact asa cum Dumnezeu adesea face; El face ca un rau...sa fie doar punctul de plecare a multor lucruri bune. Asa lucreaza Dumnezeu...si olarita ne-a spus ca Dumnezeu se poate folosii nu numai de oalele bune, dar si de cele ciobite si vechi si mai putin aratoase...ca El stie cum si cind sa le intrebuinteze...In economia Lui nimic nu se pierde...
     Iata dar ca nu avem nici o scuza sa stam la o parte, dezamagiti si depresati ca pe noi nu ne foloseste Dumnezeu- ca nu sintem destul de talentati, destul de puternici, de sanatosi, de tineri, de aratosi...Dumnezeu are un dar si un plan pentru fiecare om- doar atit ca omul trebuie sa vrea sa se lase folosit...ca si batrinelul din povestea de mai sus...
    Tu nu vrei sa te lasi folosit? Sau  vrei sa stai bosumflat pe o etajera...ascuns dupa o carte...suparat ca nu esti in mijlocul mesei...?! Lasa-te folosit si lasa ca din inima ta( interiorul unei oale se numeste inima) sa curga binecuvintari pentru cei din jur...