LECTII DE VACANTA...

     Pentru cei care au copii...am auzit ieri o idee care mi-a ramas in minte. Este vacanta, majoritatea copiilor sint afara de scoala si studiile au incetat. Dar chiar ar trebui sa inceteze orice fel de invatatura?
     Cel pe care-l ascultam spunea ca dimpotriva. Este timpul ca noi parintii sa folosim aceste vacante de la studiile pe care le fac copiii nostri si sa-i invatam noi lucruri despre viata. N-am putut sa nu-mi ascut urechile, pentruca logica cu care vorbea era asa de simpla - chiar in dreptul ochilor nostri - si totusi citi o vedem sau citi am vazut-o la vremea cind ne cresteam copiii?
    Am mai amintit altadata ca exemplul Tatalui Ceresc poate sa ne fie exemplu de parinte. In parabola fiului risipitor atitudinea Tatalui fata de cei doi fii ar trebui sa ne invete multe. Printre altele si faptul ca acesta dupa ce i-a crescut in bunele invataturi si maniere ale casei lui, le-a dat libertatea de alegere. Si n-a alergat dupa fiul risipitor prin sate sa-l convinga sau sa-l scoata chiar si de la porci. A ramas cu ochii in zare si l-a asteptat cu bratele deschise. Pentru noi, care nu sintem decit fii ai acestui Tata, as mai adauga pe linga bratele deschise si rugaciunea intensa.
     Cu fiul cel mare la fel...a iesit omul afara de la ospat...sa se jeleasca de nedreptati si sa isi ceara drepturile pentru ascultarea sa...iara avem la ce gindi. Drepturile noastre se bazeaza toate pe ce-a facut Christos pentru noi si nicidecum pentru faptele noastre. Sa ne fie clar si sa ne treaca imbufnarea ca sa nu raminem pe dinafara.
    Dar ieri am mai auzit ceva ce ar trebui sa ne dea de gindit. Ca parinti am fost sau sintem si invatatorii copiilor nostri. Unora nu ne ajuta aceasta informatie decit daca o dam mai departe ca avem deja nepoti- si copiii i-am crescut- asa cum i-am crescut. Dar cuiva tot o sa-i foloseasca acest gind si il rog pe Tatal Ceresc sa puna ochii cuiva care are nevoie pe aceste rinduri. Cum am mai spus, le-am cules- nu sint ale mele- sau cel putin ideea initiala nu este a mea.
     Un parinte trebuie sa foloseasca toate situatiile din viata de zi cu zi ca sa-i invete pe copii ceva. Orice aspect al vietii poate fi folositor intr-o zi...orice amintire valoroasa poate sa inspire si sa educe si sa dea confort copiilor nostri cind nu mai sint linga noi, cind au crescut si nu mai sintem linga ei ca sa le spunem ce sa faca. Domnul Isus a fost cel mai mare invatator. El este Bunul Invatator, printre alte functii si indeletniciri pe care le-a avut.
     In cei trei ani petrecuti cu ucenicii, El i-a invatat ca pe copiii mici, si s-a folosit de fiecare situatie ivita in viata grupului lor ca sa le deschida mintea, ca sa-i invete sa gindeasca. Adesea, foarte adesea le punea intrebari.
     Ei, ideea pe care am cules-o eu ieri a fost tocmai asta. De multe ori am vrea ca copiii nostri sa se deschida fata de noi; am vrea sa stim ce gindesc- sau mai bine zis ar trebui sa ne intereseze ce gindesc. Si de la o intrebare la alta si de la un gind la altul avem posibilitatea sa explicam viata, sa dam sfaturi, sa educam, sa pregatim copiii nostri pentru viata - toate facute in simpla conversatie lejera de peste zi.
     Imi amintesc ca cele mai apropiate momente pe care le-am avut cu fetele mele au fost in timpul unor calatorii mai lungi cu masina. De plictiseala, sau pentruca n-aveam unde sa ne ducem - eram prinse in spatiul mic al masinii pentru timp indelungat si devenea necesar si normal sa intretinem o anumita conversatie. De fiecare data discutiile erau pline de surprize si aflam lucruri noi despre ele si aveam ocazia sa le spun lucruri noi, sa impartasesc din experienta mea...si ca urmare deveneam mai apropiate. Frumusetea era ca nu erau lucruri spuse la minie in urma vreunei prostii ce-o facusera - nu le faceam observatii - nu le certam - si astfel de momente sint cele mai propice pentru a sfatui fara sa para ca le impunem si ii obligam si le bagam pe git convingerile noastre.
    Va amintesc din nou ca este vara si este vacanta. Si eu plec in vacanta duminica. Din nefericire pentru mine a trecut acest timp propice - copiii mei sint mari si sint plecati la casele lor. Viata are sezoanele ei...
    Dar voi, folositi cu folos timpul pe care il aveti la dispozitie...intrebati-i pe copiii vostri. Daca nu stiti cum... cititi Evangheliile sa vedeti cum s-a purtat Domnul Isus cu ucenicii Lui; cum i-a invatat cum si ce i-a intrebat. Banuiesc ca intrebarile trebuie alese in functie de virsta. Si ele vor veni...doar folositi timpul acestor vacante cu folos. S-ar putea ca invatatura capatata in vacanta sa fie mai pretioasa pentru copiii nostri decit invatatura primita de la scoala in timpul anului...
Va doresc o vacanta placuta si folositoare...

de ce rid...curcile...

www.youtube-nocookie.com/embed/ItXKGyO6cRA?rel=0   

O PRIVIRE DE PE SCARA...

     Este o mare diferenta intre ceea ce oamenii numesc success in viata si significatie ( sper ca exista cuvintul in limba romana…si eu imi explic cuvintul asta cam asa: valoare, importanta, ceva ce face diferenta). Unii oameni se lupta pina la singe pentru success. Pentru unii succesul este o pozitie sociala, pentru altii popularitate, pentru unii bani, educatie inalta,  pentru altii un alt statut politic sau mai stiu eu ce…Si multi dintre cei care ajung sa-si implineasca visele de success sint in cele din urma atit de dezamagiti de succesul ce-l au si de viata incit ii pun capat.

     Daca in viata asta urcam mereu pe niste trepte care ne duc spre scopul final…ar fi de asteptat ca inainte de a ne aseza scara, sa ne uitam pe ce zid o punem, sa ne stabilim directia– nu cumva sa ajungem sus si sa vedem ca nu gasim balconul Julietei la capat…

     Si eu urc de ceva vreme…am cam pierdut timp pretios ca mi-am agatat scara de citiva pereti care nu aveau nici o perspectiva…Din ce urcam mai sus dintr-aia privelistea era mai jalnica. Si e greu sa te dai jos de pe scara mai ales daca vezi ce hau ai creat in jurul tau.

     Dar este un loc unde poti pune scara vietii fara nici o grija. Ca undeva la baza scarii, doua brate puternice cu niste urme de rani facute de doua cuie suporta si asigura stabilitatea scarii pe care urci. Si ceea ce te asteapta la capatul scarii…este o priveliste de nedescris…Zidul pe care urci este zidul Noului Ierusalim…

     Avem noi o cintare faina…”Tot mai aproape Doamne…catre Tine / Desi e grea calea, pentru mine…”

1,2,3,4,5...VERISORI...

OGLINDA, OGLINJOARA...

     Cei care se ocupa cu observarea si studierea gesturilor umane, au bagat de seama ca aproape de fiecare data cind o fiinta umana trece prin dreptul unei oglinzi, omul acela are curiozitatea sa se uite in oglinda, sa vada cum arata. Sau…daca ni se da o poza de grup unde sintem si noi, prima privire o aruncam cautindu-ne pe noi insine, sa vedem cum aparem in poza. Aceasta preocupare cu persoana noastra si masura in care sintem preocupati cu noi insine, va influenta in mare parte absolut tot ce facem in viata asta. Nu degeaba noua porunca data de Domnul Isus se adreseaza exact acestui unghi – acestei perspective …”iubeste pe aproapele ca pe tine insuti”. Ca din cele de mai sus reiese clar cit ne intereseaza propria noastra persoana.

     Acuma, fiind familiara cu fraza asta ...iubitoare, si atita de obisnuita cu ea am ajuns sa mi se para ca numa' daca zimbesc putin, sau daca zic un buna ziua la toata lumea, gata…am implinit porunca. Si n-a fost nici asa mare lucru pina la urma...uite ce usor este, nu-i asa?

     Azi dimineata am auzit o statistica…Cum ca in Haiti numai 8 sau 9 procente din populatie sint angajati – deci au servicii. Noi in America facem tot felul de statistici si ne panicam – chiar daca sint ajutoare sociale si cei care si-au pierdut serviciile sint platiti inca o perioada de “unemployment  services”. Dar in Haiti nu cred sa existe asa ceva.

     Intimplarea pe care am auzit-o este despre un grup de 9 muncitori din Haiti . Si organizatia la care lucrau avea ceva probleme de buget, fapt pentru care erau nevoiti sa elimine pe unul dintre angajati. Cind insa au auzit ceilalti 8 ca unul dintre ei isi va pierde serviciul, au cerut conducerii organizatiei sa le scada salariile ca sa acomodeze bugetul dar sa nu il dea afara ape cel de-al noualea angajat.

     Acuma , in lumina celor de mai sus…a oglinzii in care ne uitam din curiozitate, a pozei de grup in care ne privim pe noi si pe ceilalti si raportindu-ne la porunca data de Domnul Isus sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, ma intreb pe mine, si daca vreti…va puteti intreba si voi daca…DACA…am fi procedat cum au procedat cei 9 muncitori din povestea de mai sus. Povestea este reala…Mai trebuie sa demonstram insa daca…si noi sintem crestini reali.

    Si sa nu ne treaca prin minte ca situatii de genul povestirii de mai sus se intimpla doar in Haiti…situatiile in care putem dovedi dragoste pentru aproapele sint zilnice, multiple, si distribuite generos de Cel care ne-a planuit viata fiecaruia. Fiecare din noi calca zilnic in situatii in care ar putea sa faca dovada dragostei si a milei si a respectului pentru aproapele. Ceea ce vrem sa ne faca noua oamenii…parca si asta scria pe undeva…ca trebuie sa le facem si noi la fel.

    Dar facem?

GINDESC CU VOCE TARE...

     Ce aroganti trebuie sa fim cind credem ca stim totul deja despre viata. Indiferent la ce virsta sintem si chiar daca am trecut prin viata un pic, am mai si citit si experimentat un pic- tot mai ramine mult de parcurs si de invatat. Cit traieste omul tot invata- spun batrinii…Ca doar nu sintem plante de casa.  Avem un scop, o directie in viata, ambitii si planuri mari…Dar…Chiar asa sa fie? Biblia zice ca sintem …ca iarba…ca avem un sezon de viata si apoi ne aplecam in tarina si ne ofilim. Si uitarea se asterne peste firul ala de iarba. Nu mai stie nimeni ca a fost odata pe locul ala.

     Azi de diminetaa am auzit urmaroarul lucru care mi-a dat …de gindit. Se vorbea din perspectiva unui crestin- a unuia care cunoaste un pic Scriptura. Si ideea era ca scopul nostru n-ar trebui sa fie sa ajungem in cer - pentruca asta este deja o realitate de care a avut grija Isus Christos la Golgota. Ci scopul nostru pe pamint ar trebui sa fie sa ajungem sa fim ca Isus…cit mai aproape de caracterul si comportamentul si toate atributele Lui. Vom putea sa fim exact ca El? Sa traim perfectiunea Lui? Nu- niciodata- in trupul asta neputincios. Dar asta ar trebui sa fie scopul fiecarei zile, fiecarui minut…sa ne apropiem de acel ideal…

    Acuma nu va predict eu…ci va spun ce am auzit. Si uite ce am auzit…

    Ca sintem suparati pe lume uneori…Si ne uitam cu dispret ca oamenii din lume au stricat pamintul asta, societatea in care traim…Ar trebui oare sa fim suparati pe cei dinafara? Ca e posibil ca noi cei dinauntru, din biserica sa avem mai multa vinovatie decit restul lumii; ca am acceptat si ne-am complacut cu lucrurile dinafara sau ne-am izolat sa nu ne sifonam…si am devenit ipocriti si plini de sine. Ok…nu am pacatuit ca ei ( unii cel putin) dar am dat de pacatele mindriei si a lenei si in loc sa traim ca o lumina ( nu sa explicam lumina ci sa facem lumina prin viata noastra) si sa fim sare ( nu sa facem analize chimice ci sa dam gust) ne-am trezit ca ne-am ridicat nasul pe sus si ne-am simtit mai buni, mai indreptatiti mai grozavi ca restul lumii. Parabola cu Samariteanul este valabila si astazi. De cite ori ati trecut de cealalta parte de strada ca sa nu vedeti ceva ce v-ar fi obligat sa va opriti si sa initiati un gest de ajutor? Sau numai mie mi se intimpla? Dar asta nu este atit de grav cit este faptul ca nu vedem- pur si simplu nu vedem unde sa punem lumina…Credem ca toata energia aia de luminat este personala…poate ca sa ne punem beculete sa aratam ca pomul de craciun. In primul rind nu este lumina noastra si apoi ea trebuie sa lumineze pentru altii…sa faca lumina in jurul nostru. Asta nu se face prin faptul ca acumulam cunostiinte ci prin felul cum traim. Ni s-au pregatit fapte de trait…Dumnezeu are un plan cu fiecare…scris de mina Lui. Trebuie doar sa citim manuscrisul…Trebuie sa il traim…Trebuie sa ne deschidem ochii si apoi inima…si sa nu trecem pe partea cealalta de strada, cind Dumnezeu a planuit sa ne implice intr-o treaba pe partea asta de drum…

     Ca mi-am facut eu planuri sa traiesc bine si frumos…nu e rau. Dar daca nu respectam planurile Lui cu privire la noi, o sa pierdem scopul real al acestei vieti. Repet…pentru mine cel putin. Nu am fost creata sa ramin o planta de casa…intr-o bidoaga ruginita pe un pervaz. Am fost creata cu un scop deosebit. Il voi afla doar daca citesc manuscrisul Lui…doar daca sint atenta la detaliile acestui manuscris…abia atunci viata mea v-a implinii planul Lui. Ca dupa ce trece viata ( si trece…asta-i sigur) , e prea tirziu si am pierdut ocazia unica de a investi pentru eternitate.

     Si cum nimic nu se petrece intr-o zi…si cum inca sintem pe coordinatele acestei planete…mai avem inca timp sa ne cautam rostul vietii si sa traim in asa fel incit sa aratam cit mai mult ca El…

Nu va supere gindurile astea ca nu le-am initiat eu. Eu doar le-am mestecat pentru mine din ceea ce am auzit. Sper sa nu fi intrat sunetele pe o ureche si sa iasa praf pe cealalta… Sper sa-mi ramina ceva intre cele doua urechi si sa ma oblige la schimbari.

vara la Modesto...

MA ODIHNESC AZI LA UMBRA UNOR GINDURI SANATOASE

     Nu ca m-as afla intr-o stare de urgenta…ca nu sint. Desi necazurile vin de obicei cind ti-e lumea mai draga. Dar n-ati observant ca in timp – de-alungul vietii, ne ascutim auzul numai la subiecte pentru care dezvoltam un interes mai mare- iar restul este ca un bruiaj pe care nu-l mai auzim. Linga noi se pot vorbi vrute si nevrute dar numai ceea ce ni se potriveste ne stirneste interesul. Cu alte cuvinte sintem selectivi…si de selectia pe care o facem depind atitea lucruri in viata noastra.

    De pilda…alegi sa maninci intr-un mod sanatos…mai putine grasimi si dulciuri si prin asta te scutesti pe tine de eventuale probleme de sanatate. Alegi filmele pe care le vizionezi in casa…si prin asta te educi sau educi pe cei din casa sau…dimpotriva le dai amunitie si hrana pentru apucaturi de tot felul. Daca te-ai decis sa traiesti pe dieta doar dupa ce deja te-ai imbolnavit…este de folos dar nu atit de folositor cit ar fi fost sa o fi facut la vremea potrivita. Uneori pe cind luam o hotarire sanatoasa…este prea tirziu pentru sanatate. Apoi ne umplem mintea noastra sau dam voie copiilor sa-si otraveasca mintea si imaginatia cu toate prostiile si apoi ne miram ce porniri dusmane au…ce vocabular straniu daca nu murdar si-au insusit…ce inclinatii urite…

     Dar acelasi lucru se poate aplica cu folos. Si de aia cind aud unele lucruri care mi se par valoroase pentru sufletul meu, le string in inima si le pastrez pentru vremuri de nevoie. Le pun in camara inimii in borcane speciale. Azi dimineata Ravi Zacharaia mi se pare, spunea ca lucru sigur nimic nu este in viata noastra la intimplare. Tot ce ni se intimpla a fost initiat de Dumnezeu sau…Dumnezeu a ingaduit sa ni se intimple lucrurile respective. Nu exista coincidente. Scopurile pentru care ni se intimpla ceva pot fi diferite – la fel si  motivele pentru care intimpinam unele lucruri in viata - dar un lucru este absolut sigur. Dumnezeu este intotdeauna in control. El stie. El are un plan.

     Cunoscind acest lucru, ar trebui sa ne simtim mult mai relaxati. El stie…El are un scop…El are un plan…El este in control tot timpul. Vreau sa-mi intre bine in cap… Poate la momentul potrivit in viata voastra va veti amintii…sau daca am eu nevoie sa-mi amintesc – imi veti face favorul sa-mi amintiti acest amanunt. 

Fericire nu exista...dar bucurii din belsug...

ZIUA TATII...

http://asteptandminunile.blogspot.com/2012/06/ziua-tatii.html

DE ZIUA TATALUI...

Cu scula asta noua pe care o am (noul meu computer), m-am gindit sa inregistrez melodiile la citeva cintari vechi si dragi pe care le cinta Buna mea. Nu va asteptati la nu stiu ce voce si la nu stiu ce talent. Uneori...in clipe grele, o astfel de melodie cu un astfel de continut poate sa fie exact ceea ce ne trebuie ca sa depasim momentul...

CUM STRIG-UN CERB


Cum strig-un cerb, setos de apa rece…
Asa de Dumnezeu, setos sint eu…
Oh, lasa-Ti Haru-asupra-mi sa se verse…
Din apa vietii da-mi sa beau mereu.
Indurator, ma tii pe-a Tale brate,
Cind imi dau seama, cint si prind curaj…
Numai spre Tine, gindul mi-i se nalta…
Stiu ca ma certi…dar stiu ca nu ma lasi!
Cum poti atunci, o inima plapinda,
Sa te mai temi, si-ades sa plingi de dor…
Tresalta deci, fii vesela si cinta…
Ca ai in cer un Tata iubitor!

Scurt...si cuprinzator...

Exista viata si in afara computerului...Serios ca exista...
Noroc cu Bella, ca altfel n-as fi aflat. Ea, dragalasa de ea, mi-a ros un fir care a scurcicuitat nu stiu ce inauntru computerului ...si din asta s-au suparat pe mine oamenii dinauntru ca nu i-am mai vazut sau auzit dup-aia...
Ca uite...dau sfaturi la altii ba de una, ba de alta in timp ce eu am devenit atit de dependenta de tehnologia pe care o folosesc si imi lipseste atit de mult incit pur si simplu am ajuns la concluzia ca ma controleaza ea pe mine si nu eu pe ea. Grav...
Intre timp...de cind nu ne-am prea vazut ( eu  si cei care mai dati pe-aci...), am decis sa maninc mai mult oatmeal...sa fac treaba pe linga casa in loc de exercitiu fizic- ca mi se pare aiurea sa ma fugaresc de una singura fara alt scop decit ala de a slabi...( stiu...e o goanga de-a mea- fiecare lucru trebuie sa aiba cel putin un scop bine definit si practic --- si sa fug pina la iesirea sufletului nu mi se pare "bine definit" numai daca nu fug cumva sa-mi scap viata de vre-un pericol ...)

Si ieri...la insistentele copiilor mei, mi-am luat magaoaia asta pe care nici macar n-o stapinesc bine deocamdata. Si are niste chesti...ca m-am strimbat in camera si m-a inregistrat...asa nealcosa cum eram. Nu va arat ca nici ce-am zis nu era tomna cumsecade si nici cum aratam nu era chioar de admirat. Dar in una din zilele astea am sa ma adresez si eu "multimii" cum facea Ceausescu...ca numai el era pe toate emisiunile fara sa-l asculte cineva...
Bun...Asta a fost doar un scurt anunt ca sa va spun ca inca am puls...si acuma ma duc la adunare, ca-i timpul. Stiti despre ce vorbesc...locul ala unde ne ducem ca sa ne inchinam Aceluia care ne-a facut, ne-a iubit...si care s-a sacrificat pentru noi. Nu...nu sintem aici la intimplare...asa ca nu lasati viata sa se intimple fara rost. Pe curind prieteni...