De o vreme acuma ma lupt cu timpul…Nu chiar numai cu timpul…ci si
cu problemele care imi inghit timpul. O vreme am mai trecut pe blog, asa…sa-mi
limpezesc ochiul ala cu care vad mai bine…dar de vinerea trecuta- nici
pomeneala. Munceam ca de obicei – sa-i dau fata si sa pun ordine vechii mele
case, si m-am asezat pentru un strop de hodina in fata computerului. Catelusa
mea Bella, fericita ca-s pe-acasa imi statea la picioare si rodea la un os…sau
cel putin asa credeam eu. De fapt in curind aveam sa aflu la ce roade Bella…ca
era cablul de la keyboards . Asa ca…deocamdata n-am computer. Aveam un alt
keyboard fara cablu dar ca sa-l instalez imi trebuie unul cu cablu…tehnologia
asta chiar imi da dureri de cap…
Azi e luni si deci - sint
iara la lucru si m-am gindit sa dau o raita pe blog…si ce sa vezi? Am constatat
cu bucurie ca nu m-ati parasit de tot si unii mai dati pe-aici sa vedeti daca
mi-am revenit din …ocupatii?! Inca nu chiar dar trag nadejde ca in curind daca
nu termin lucrul pe-afara atunci naduseala tot o sa ma tina inauntru. Simbata
am stat pina dupa 12 afara si apoi caldura m-a coplesit si m-a obligat sa intru
in casa…asa ca lucrez la pas de ...melc.
Si uite unul din
mesajele dragute pe care le-am primit…
De la Abbu Viorica:
Rodica, nu scapi
usor de mine....Dovada este ca ma gandesc des,ba mai mult fara sa ma
ingrijorez de fenomen,ma trezesc discutand cu tine virtual..... Tacaneala ???
Nu cred. Una din imaginatii, ma aeaza vecina ta. Asa... din intamplare. Si
stau si ma gandesc si imi imaginez cum doua fete (lasa-i sa creada,ce-ti
pasa....!)asa de diferite, vor putea fi vecine,daca o sa am libertatea de
a-ti cere unt ca am uitat sa cumpar si daca tu vei intreba daca pot sa-ti dau
aspiratorul care tocmai ti s-a stricat. Si multe altele,de seara de pranz si
de dimineata. Si ce am sa gandesc cand duminica fiind, eu inca imi frec
ochii,cautand sa ma insurubez incet incet, iar tu pleci deja spre
biserica.... Sau cum vei cauta mirata prin casa daca te invit -desigur ca te
invit !!- si nu e nici un semn al lui Doamne-Doamne.... Chiar ma fura
imaginatia cateodata si refac acest scenariu in diverse variante.... Ce
inseamna asta ?? Ca deasupra a tot si toate,omul are si un alt simt,
nedescoperit si neclasat inca, on CITEODATA, UN PICIOR IN SPATE POATE SA REZULTE
INTR-UN...PAS INAINTE...
………………
Abbu…felul in
care ti-ai imaginat este foarte real…asa vad si eu in mintea mea ca s-ar
intimpla lucrurile. Ma bucur ca ma vezi asa cum sint…si sint sigura ca-mi
vezi bine si metehnele. Ele ma fac reala pentru tine. Asta este natura mea…mostenire
de la parinti. Si ma bucur ca vezi ceva dincolo de ea…Imi pare bine ca nu te
poticnesti de religie…de forma religiei…ci realizezi ca dincolo de om, “deasupra
a tot si toate” exista altceva…Altcineva. Trebuie sa vrei si trebuie sa fii
sensibil si sincer ca sa descoperi ce-i dincolo de om.
As vrea atit de mult sa ajungem impreuna la
acea esenta care ar putea sa ne faca mai buni si sa ne dea o perspectiva
noua. Dar o asemenea experienta n-o putem face obligati de o anumita religie.
Religia musulmana creste atit de rapid- dar nu pentruca oamenii sint
coplesiti de adevarul pe care-l prezinta aceasta religie- ci pentruca
oamenilor le e draga viata si nu vor sa si-o piarda . Convertirea se face in mare parte cu
forta – nu de drag.
Crestinismul cu multele lui culori si
forme este din nou o religie moarta daca nu are acel ceva de care ziceai tu…dincolo
de noi…”deasupra a tot si toate”. Oamenii se opresc la a face ceva reguli si a
le respecta ( sau nu)…aleg care reguli le convin…(unii mai tin sabatul altii
nu maninca nu stiu ce…sau nu stiu cind)…altii fac fapte bune- dar care nu au
valoare pentruca motivul este rau sau nesincer si un astfel de motiv anuleaza chiar si rezultatele bune…si
apoi…nu faptelor noastre datoram salvarea sufletelor noastre ...nu-i asa?
Ce au nevoie oamenii este o relatie intima,
sincera…cu ceea ce este “deasupra a tot si toate”…
Eu cred ca oricine este sincer fata de
el…si suficient de inteligent sa inteleaga ca nu este el buricul pamintului
si le stie pe toate ( si cu cit mai educat este cu atit va vedea ce putin
stie in raport cu ceea ce inca are de aflat) – si doreste ( asta este absolut
necesar) sa il cunoasca pe Dumnezeu…pe adevaratul Dumnezeu ( indiferent ce
nume aleg sa-L cheme) …il vor afla.
Si in fata acestui Dumnezeu care este (
deauspra a tot si toate), nu putem sa ne comportam decit asa cum ne-am
comporta noi doua ca vecine in imaginatia pe care ai descries-o mai sus…
Si ca sa fiu sincera, mi-as strica singura si aspiratorul numai ca sa am motiv sa te vizitez...
|
6 comments:
Da,sunt aproape convinsa ca te vad asa cum esti.
Acestea este si motivul ca niciodata nu am scris pa blogul tau de convenienta,stereotip.Am preferat pauzele scrierii plate si insipide.
Totdeauna am dorit a comunica cu tine,a-ti comunica.Si totdeauna ai receptionat, chiar si cand m-a luat apa prea repede.
Daca ceea ce te-a format,ceea ce canti,gandesti sau reciti zilnic a dat asemena rezultat,ei bine spun cu mana pe inima ca este un lucru bun.
abbu...ce compliment deosebit mi-ai facut...In noi exista dorinta de a ne afisa si asta exista si in mine ca doar nu-s mai breaza ca restul lumii. Mindria este pacatul care a patruns pina si in cer si l-a corupt pe Lucifer...si mindria este unul din atributele cu care ne jucam zilnic. Daca am reusit sa fiu transparenta pentru tine si sa vezi ceva dincolo de mine...sa intelegi ca acel Cuvint: citit, cintat, gindit, cintarit poate face o diferenta in persoana mea...ohhh...asta este un compliment deosebit. Mereu tindem catre un ideal; si idealul asta se schimba pe masura ce ne maturizam. Pentru un adevarat credincios regula este ca el personal sa scada si ca El- Dumnezeu sau Duhul Lui sa preia teritoriul . Numai in vis as fi putut spera ca la asa distanta as putea sa te fac sa vezi pe Cel ce m-a sustinut pina acuma prin incercari si situatii de tot felul- dar si prin bucurii si impliniri...
In 1992 cind am fost electrocutata am inteles ca viata nu se termina aici...am existat in alta dimensiune in timp ce viata imi pilpiia aici pe pamint. De atunci am o dorinta sa spun si altora - sa-i atentionez, sa-i conving daca pot de existenta acestui Dumnezeu in care ma incred- care exista dar nu simte nevoia sa se impinga cu forta in viata nimanui ci vrea sa fie cautat si dorit si iubit...pentruca El a facut totul si ne-a cautat, s-a jertfit pentruca ne-a iubit- si ne vrea pentru El...pentru o vesnicie. Ofera totul pentru viitor, a dat totul pentru trecutul nostru si nu doreste decit sa aiba o relatie intima, cu creatia miinilor Lui...
Sper ca nu te-am plictisit...dar si eu simt nevoia sa comunic cu tine...
Ok...acuma inapoi la hartile mele...sper sa-mi repar curind computerul...
Lia...tie trebuie sa-ti raspund la intrebarea pe care mi-ai pus-o cu ceva timp in urma, dar trebuie sa o fac de-acasa...Sint cam in urma cu corespondenta...
:)
Am trecut mereu pe la tine, chiar daca nu am lasat semn scris.Te citesc, deoarece esti proaspata..draga mea, Rodica!
Bine ai revenit !
Elena
Pre-misiune o numesc.
O, daca as ati temenii exacti ar fi mai bine.
Dar sa ma explic.Intre negarea totala si admisia totala trebuie sa existe ceva intermediar, neaparat ca trebuie sa existe.
Acea faza cand daca aveai raspuns la intrebare, acum nu te mai satisface.Situatia aceea dificila in care te consideri total pe afara si te surprinzi stergand praful pe dinauntru.
Adica facand curatenie.
Adica simtindu-te ca acasa....
Uaaa !!Cum se intampla asta ?
Farfurii zburatoare nu am vazut nici glas de profeti nu am auzit si nici coruri de ingeri.
Cum m-am trezit in faza asta cand eu stiam ca am platosa de nepatruns a demonstrarii veridicitatii lucrurilor si a neacceptului a ceva ipotetic ??
Sunt surptinsa chiar mai mult decat voi.
Dar si linistita.Locul unde am ajuns-asa numita de catre mine - pre-misiune - nu-mi mai produce spaimele pierderii autonomiei si personalitatii.
Nu mai am senzatia fizica a sablonului lemnos si sec,conventional,superficial.
Rodica,iti jur ca nu am interese.
Nici sa te vizitez,nici sa facem picnic impreuna, nici sa ma introduci ici sau colo.
Nici-un interes.
Asa ca ma poti crede ca asa simt si asta datorita absolut exceptionalei tale dragoste de oameni.Si intelegeri si rabdarii si usii deschise ce ai tinut-o totdeauna pentru mine desi ai stiut ca n-am sa ajung niciodata.
Fericita familia ta,fericiti prietenii tai,fericita sa fi si tu.
Amin.
Viorica Abbu
Post a Comment